FARMACOTERAPIA SISTEMULUI NERVOS

ANTICONVULSIVANTE în episoadele de status epilepticus calea de administrare este i.v. administrarea p.o. este preferată pentru terapia pe termen lung terapia de menţinere trebuie iniţiată la animalele care au mai mult de 1 episod convulsiv/ lună sau în timpul unui episod de status epilepticus tratamentul se începe cu un singur medicament la doza cea mai mică (proprietarul trebuie să aibă un calendar în care să urmărească frecvenţa şi intensitatea episoadelor convulsive) dacă efectul nu este cel scontat se măresc dozele şi se scurtează pauzele între cure, înainte de a introduce un nou medicament în status epilepticus tratamentul este esenţial pentru a preveni decesul prin hipertermie, acidoză, hipoxie

ANTICONVULSIVANTE în prima etapă se utilizează o benzodiazepină câini: diazepam, i.v. 0,5-2mg/ Kg sau clonazepam 0,05-2 mg/ Kg; se poate administra şi fenobarbital 2-4 mg/ Kg în perfuzie i.v.; pentru întreţinere se foloseşte fenobarbital (se începe cu doze de 2-4 mg/ Kg x 2 ori/ zi). Cei mai mulţi câini dezvoltă toleranţă la efectele adverse în aproximativ 2 săptămâni (sedare, polidipsie, poliurie, polifagie). Toleranţa la medicamentele anticonvulsivante se dezvoltă în luni→ ani pisici: în status epilepticus se tratează doar cu diazepam 0,5-2 mg/ Kg i.v. şi de obicei nu necesită alte anticonvulsivante. Tratamentul de întreţinere se face cu diazepam 0,25-0,5 mg/ Kg p.o.x 2-3 ori/ zi; fenobarbitalul se poate introduce ca al doilea medicament 3-6 mg/ Kg, divizat în 2-3 doze/ zi

ANTICONVULSIVANTE după diazepam se poate administra şi fenobarbital 20 mg/ Kg prin injectare lentă i.v. urmat de menţinerea dozelor la 9 mg/ Kg x 2-3 ori/ zi alternativ se poate administra fenitoină sau cloralhidrat fenotiazinele se evită la toate speciile

ANTICONVULSIVANTE Fenobarbital- preferat pentru tratamentul de întreţinere la câini datorită siguranţei, eficacităţii, costului scăzut şi monitorizării uşoare a concentraţiilor plasmatice Primidona, mai puţin utilizată decât fenobarbitalul deoarece acţiunea sa se datorează metabolizării la fenol; necesită administrare de 3 ori/ zi şi poate fi hepatotoxică; există studii care demonstrează eficienţa tratamentului la câinii care nu răspund pozitiv la tratamentul cu fenobarbital; Nu se recomandă la pisici

ANTICONVULSIVANTE Acidul valproic 10-60 mg/ Kg x 3 ori/ zi, ca adjuvant al terapiei cu fenobarbital sau primidonă; se foloseşte şi pentru a trata problemele de comportament agresiv Efecte secundare frecvente: tulburări gastrointestinale, sedare, tremor; insuficienţa hepatică este rară Carbamazepina nu se recomandă la câini; se foloseşte pentru tratamentul comportamentului agresiv la pisici Fenitoina nu se mai recomandă la pisici, câini şi mânji datorită proprietăţilor farmacocinetice nedorite: Metabolism rapid la câini ↓ eficacitatea Metabolism prea lent la pisici ↑ toxicitatea (salivare, vomă, pierdere în greutate) Mefenitoina, deşi înrudită cu fenitoina, este eficientă la câini 10mg/ Kg x 3 ori/ zi. Se poate combina cu fenobarbital sau bromuri; efectele adverse constau numai în sedare, dar monitorizarea periodică hematologică este indicată datorită faptului că la om s-au raportat discrazia sanguină şi hepatotoxicitatea.

Anxiolitice diazepamul se foloseşte pentru a trata anxietatea provocată de tunete la câini şi anxietatea socială la pisici doze: câini - 100-500 μg/ Kg (i.v.), 300-500 μg/ Kg (i.m.) pisici - 100-500 μg/ Kg (i.v.), 0,3- 1 mg/ Kg (i.m.)

Antipsihoticele cu potenţă scăzută: acepromazina, clorpromazina, tioridazina- 1-3 mg/ Kg cu potenţă ridicată: haloperidol, flufenazina, trifluoperazina, proclorperazina, tiotixen, risperidona- 0,5-1 mg/ Kg, cu efecte secundare extrapiramidale (parkinsonism, distonie, diskinezie, akatizie) Acepromazina se foloseşte frecvent pentru tratarea episoadelor de anxietate, dar poate induce o hiperactivitate paradoxală la câini şi pisici Carbamazepina se foloseşte la pisici 25 mg/ pisică, p.o. pentru a reduce agresivitatea împotriva oamenilor, dar paradoxal poate creşte agresivitatea împotriva speciei

Antidepresive se utilizează compuşi cu structură triciclică şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei se folosesc pentru tratamentul tulburărilor de comportament, efectul antihistaminic fiind util în tratamentul pruritului datorat atopiei şi alergiilor alimentare Amitriptilina clorhidrat câini 1-2 mg/ Kg pentru tratamentul anxietăţii, urinării (marcarea) şi hipervocalizării Imipramina clorhidrat câini 2,2- 4,4 mg/ Kg x 2-3 ori/ zi pentru a controla urinarea datorată bucuriei Clomipramina clorhidrat câini 1-3 mg/ Kg pentru tratamentul stereotipiilor (roaderea cozii, învărtit) pisici 0,5 mg/ Kg Doxepina câini 3-5 mg/ Kg

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei fluoxetina, sertralina, paroxetina se folosesc pentru tratamentul alopeciei psihogene, pruritului de natură alergenă, agresivităţii, comportamentului obsesiv-compulsiv şi marcării cu urină Fluoxetina câini: 1 mg/ Kg p.o.x o dată/ zi pisici: 0,5-1 mg/ kg, p.o. x o dată/ zi Reconcile - medicament de uz veterinar disponibil sub formă de comprimat masticabil care conţine 8 mg, 16 mg, 32 mg sau 64 mg fluoxetin; este utilizat, în combinaţie cu tehnicile de modificare a comportamentului, pentru a ajuta la tratarea câinilor care prezintă probleme de comportament (anxietate de separare) cauzate de separarea de stăpânii lor, de căminul obişnuit sau de alţi câini. Aceste probleme de comportament pot fi caracterizate prin lătrat sau urlet excesive, defecaţie sau urinare în locuri necorespunzătoare din casă sau distrugerea mediului înconjurător. Reconcile nu trebuie utilizat sub formă de tratament unic, ci numai însoţit de terapie pentru problemele de comportament.

ANTIHISTAMINICE H1 - se utilizează în tratamentul alergiilor şi dermatozelor la câini şi pisici - semne ale alergiei la câini: işi rod labele, işi freacă faţa de covor, se scarpină frecvent, otite, căderea părului, pielea iritată şi traumatizată - agenţi alergeni: polenul plantelor, ţesături (lână), cauciuc sau material plastic, alimente şi aditivi alimentari, diverse tipuri de carne, cereale sau coloranţi, produse lactate, praful şi scamele din casă, muşcături de purici - medicamentele antihistaminice sunt eficiente ca monoterapie pentru tratarea pruritului

ANTIHISTAMINICE H1 Clasificare: generaţia I: - au şi efecte anticolinergice, sedative şi anestezice locale - efecte secundare: greaţă, vomă, diaree, hiperexcitabilitate, hipertensiune, uscăciunea gurii, tulburări ale vederii (contraindicate în glaucom), retenţie urinară generaţia a II-a - au mai puţine efecte secundare asupra SNC - efecte secundare: efecte proaritmice, cardiotoxicitate, mai ales la animale cu funcţie hepatică afectată. - răspunsul la tratament variază şi pot avea sinergism de acţiune cu AINS şi glucocorticoizii → dozele trebuie scăzute - tratamentul se face pentru 7-10 zile, urmărindu-se dispariţia pruritului

ANTIHISTAMINICE H1 - la câini se utilizează: HIDROXIZINA - doze: 2 mg/ Kg x 2 ori/ zi - teratogen CLORFENIRAMINA - doze: 0,1-0,5 mg/ Kg x 2-3 ori/ zi DEXCLORFENIRAMINA - doze: 0,1-0,5 mg/ Kg x 2 ori/ zi

ANTIHISTAMINICE H1 LORATADINA DESLORATADINA FEXOFENEDINA CETIRIZINA - doze: 0,5 mg/ Kg x o dată/ zi DESLORATADINA - doze: 10mg/20kg câine x o dată/ zi FEXOFENEDINA - doze: 60mg/10-20kg x o dată/ zi CETIRIZINA - doze: 1mg/kg x o dată/ zi CLEMASTINA - doze: 0,1 mg/ Kg x 2 ori/ zi

ANTIHISTAMINICE H1 La pisici se utilizează: CETIRIZINA- 5 mg/ pisică CLEMASTINA- 0,05 mg/ Kg x 2 ori/ zi CLORFENIRAMINA- 2-4 mg x 2 ori/ zi