ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA Asepsia şi antisepsia reprezintă elementele necesare şi neseparabile ale procesului de dezinfecţie Dezinfecţia = totalitatea mijloacelor.

Παρουσίαση με θέμα: "ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA Asepsia şi antisepsia reprezintă elementele necesare şi neseparabile ale procesului de dezinfecţie Dezinfecţia = totalitatea mijloacelor."— Μεταγράφημα παρουσίασης:

1 ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA Asepsia şi antisepsia reprezintă elementele necesare şi neseparabile ale procesului de dezinfecţie Dezinfecţia = totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice şi farmacologice care urmăresc îndepărtarea, inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din mediu Dezinfectia 1. profilactică prevenirea izbucnirii şi răspândirii bolilor cu punct de plecare cunoscut 2. curentă = la patul bolnavului pe toată perioada de spitalizare 3. terminală = tuturor obiectelor folosite de bolnav, mobilierului, camerei

2 ASEPSIA ( gr a= fără, sepsis= putrefacţie ) reprezintă ansamblul de
ASEPSIA ( gr a= fără, sepsis= putrefacţie ) reprezintă ansamblul de măsuri prin care se împiedică contactul dintre germeni şi plaga operatorie sau accidentală. Deoarece se previne infecţia, asepsia este o metodă profilactică ANTISEPSIA ( gr anti= împotriva, sepsis= putrefacţie ) reprezintă totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă, pe tegumente sau în mediu. Ea este o metodă curativă ASEPSIA şi ANTISEPSIA se completează reciproc şi se folosesc simultan, alcătuind împreună sterilizarea, care reprezintă forma cea mai completă de dezinfecţie.

3 ISTORIC Înainte de Hipocrate, cei care practicau medicina recomandau pentru prevenirea infectării plăgilor, spălarea acestora cu apă caldă şi pansarea lor cu bucăţi de pânză albă. Se utilizau diferite macerate din plante cu efect antiseptic şi cicatrizant În perioada lui Hipocrate, era recomandat spălarea plăgilor cu apă caldă şi vin vechi iar echipa chirurgicală trebuia să se spele pe mâini înainte de operaţie iar plăgile erau pansate cu pânză albă În perioada evului mediu se descoperă noţiunea de infecţie şi a fenomenului de contagiune de către Ambroise Paré. Un mare pas în descoperirea şi folosirea metodelor de combatere a infecţiilor a fost făcut prin inventarea microscopului de către Van Leeuwenhoek

4 Lister ( 1827 – 1912 ) în Anglia este cel care utilizează primele metode de antisepsie prin folosirea acidului carbolic în tratamentul plăgilor Semmelweis este cel care introduce în clinica sa obligativitatea spîlîrii mâinilor cu apă şi săpun şi apă clorurată înainte de a începe un act chirurgical sau obstetrical Louis Pasteur este considerat părintele asepsiei, fiind primul care descoperă diverse familii de germeni şi demonstrează relaţia de cauzalitate între aceştia şi apariţia diverselor boli La noi în ţară V. Babeş contribuie la progresul bacteriologiei şi totodată al asepsiei Constantin Severeanu şi apoi Prof. T. Ionescu au fost primii chirurgi care au aplicat metodele de antisepsie preconizate de Lister

5 ASEPSIA Foloseşte un ansamblu de metode având ca scop lucrul în mediul steril ( de la decontaminarea mâinilor chirurgului, decontaminarea câmpului operator, sterilizarea instrumentarului şi a inventarului moale, până la aplicarea pansamentului steril pe plagă ) Toate aceste deziderate se realizează prin sterilizare STERILIZAREA= ansamblul de metode prin care germenii se distrug în totalitate, atât cei patogeni cât şi cei saprofiţi.

6 STERILIZAREA : MIJLOACE FIZICE a) mecanice
b) căldura ( uscată şi umedă ) c) radiaţiile ( ultraviolete şi ionizante ) MIJLOACE CHIMICE a) formol b) oxid de etilen c) glutaraldehidă

7 1. MIJLOACE FIZICE Mecanice
Utilizate în special pentru pregătirea instrumentarului, a rufăriei şi a sticlăriei de laborator. Se foloseşte : - spălarea cu apă şi săpun, detergenţi pentru instrumentar şi mâinile chirurgului - curăţirea mecanică pentru instrumentar la care se mai foloseşte şi amoniac 2%

8 Căldura Acţionează prin precipitarea proteinelor din membrana bacteriilor, precipitare care apare după atingerea temperaturii de 50° C . Rezistenţa la căldură a bacteriilor este diferită, cele bogate în apă fiind mult mai sensibile decât cele liofilizate sau cele care conţin puţină apă Căldura uscată -Flambarea -Încălzirea la roşu -Fierul de călcat -Pupinel ( Etuva cu aer cald )

9 FLAMBAREA = procedeu vechi şi imperfect de sterilizare
Constă în trecerea prin flacără a instrumentelor metalice. Astăzi este indicată numai în flambarea gurii eprubetelor şi a gâtului fiolelor ÎNCĂLZIREA LA ROŞU realizează o sterilizare rapidă şi relativ sigură, dar strică instrumentele şi din această cauză se foloseşte numai pentru sterilizarea ansei bacteriologice FIERUL DE CĂLCAT este utilizat în situaţii când nu avem alte mijloace de sterilizare sau atunci când capacitatea acestora este depăşită. Realizează o temperatură de °C asigurând în condiţii improvizate distrugerea germenilor de pe ţesături. Se foloseşte la sterilizarea lenjeriei nou- născuţilor sau materialelor pentru pansarea unor plăgi

10 PUPINELUL = Aparatul folosit la sterilizarea cu aer cald. Este o metodă larg utilizată atât în spital cât şi în unităţi fără paturi. Este alcătuit din : Carcasă= o cutie de formă paralelipipedică cu pereţi dubli, între care circulă aerul cald. În interiorul cutiei există rafturi unde se aşează obiectele. Sistemul de ventilaţie= un ventilator care uniformizează temperatura aerului favorizând circulaţia continuă Sistemul de măsurare al temperaturii= un termometru cu mercur al cărui rezervor este plasat în interior iar scala gradată în exterior Sursa de căldură= rezistenţă electrică Sistem de reglare şi control La Pupinel putem steriliza: -instrumentar chirurgical metalic -obiecte din sticlă -obiecte din ceramică

11 Căldură umedă -Fierbere -Autoclavul (vapori sub presiune ) FIERBEREA= Prima metodă de sterilizare utilizată. Astăzi se utilizează doar în mod excepţional. Deoarece apa nu depăşea 100°C, o parte din bacterii şi virusuri nu erau distruse. Se sterilizau: seringi, tuburi de cauciuc, instrumentar chirurgical. Din momentul în care apa începea să fiarbă se cronometrează minute timp în care sterilizarea se consideră terminată

12 AUTOCLAVUL= Aparatul utilizat pentru sterilizarea cu vapori de apă sub presiune. Este metoda cea mai utilizată astăzi pentru sterilizarea unor materiale şi a instrumentelor chirurgicale. Practic peste 120°C sunt distruşi toţi germenii, inclusiv bacteriile sporulate şi virusurile. Autoclavul este alcătuit din: - un cazan cu peraţi dubli, cazanul interior fiind în comunicare cu spaţiul dintre cei 2 pereţi - Capacul - Manometru - Robinet pentru reglarea presiunii - Supapă de siguranţă - Sursa de căldură ( arzător cu gaze sau rezistenţă electrică )

13 La autoclav se pot steriliza: -inventarul moale -seringi
Blocurile operatorii pot fi dotate cu propriul nucleu de sterilizare, unde sunt sterilizate instrumentele şi materialele numai pentru necesităţile blocului operator. La autoclav se pot steriliza: -inventarul moale -seringi -tuburile de dren -mănuşi de cauciuc -sonde de diverse tipuri -instrumentar pentru chirurgia clasică şi laparoscopică Controlul sterilizării se poate face prin mijloace fizice (termometru), chimice ( modificări de culoare a unor substanţe la anumite temperaturi), biologice ( bacili distruşi la anumite temperaturi ).

14 c) Radiaţiile RAZELE ULTRAVIOLETE
Acţionează direct asupra microorganismelor, realizând coagularea proteinelor citoplasmatice, acţionând inclusiv asupra germenilor anaerobi şi a virusurilor. Sursele sunt lămpile cu vapori de mercur sau cadmiu.

15 RADIAŢII IONIZANTE Cel mai utilizat tip de radiaţie ionizantă pentru obţinerea sterilizării este radiaţia gamma (γ); distrugerea microbilor se realizează pe capacitatea de ionizare şi excitare a atomilor materiei cu care radiaţia vine în contact Formele vegetative sunt mai sensibile decât formele sporulate iar rezistenţa virusurilor se apropie de cea a sporilor. Avantajele constau în puterea mare de penetrabilitate, putând penetra inclusiv foliile de plastic sau hârtie în care sunt învelite materialele de sterilizat. Se pot steriliza sonde de cauciuc, mănuşi chirurgicale, câmpuri operatorii, instrumente chirurgicale, seringi de plastic, materiale de sutură ULTRASUNETE Acţionează asupra bacteriilor pe care le fărâmiţează prin ruperea membranei şi liză celulară. Datorită costurilor are o utilizare limitată.

16 2. MIJLOACE CHIMICE Oxidul de etilen Aldehidele
Este un gaz cu mare putere de penetrabilitate. Poate penetra prin: mase plastice, cauciuc, lemn, hârtie, textile. Sterilizarea se face cu un aparat special cu funcţionare automată, asigurând temperatura în etuvă de 40°C. Aldehidele Cea mai folosită este glutaraldehida. Are acţiune bactericidă, fungicidă, viricidă. Realizează dezinfecţii chir şi în prezenţa unor substanţe organice cum ar fi: sânge, plasmă, urină. Se pot steriliza instrumente pentru chirurgia laparoscopică şi materiale din plastic. Formolul Se utilizează foarte puţin odată cu introducerea glutaraldehidei. Astăzi se mai foloseşte doar la dezinfecţia încăperilor.

17 ANTISEPSIA ANTISEPTICELE= Substanţe care distrug microorganismele, dar nu sunt toxice pentru organismul viu, ele fiind utilizate în aplicaţii pentru tegumente şi mucoase şi pentru spălarea plăgilor DEZINFECTANTELE= Substanţe bactericide mai puternice, iritante pentru organismul viu, din această cauză fiind utilizate pentru distrugerea germenilor de pe obiecte, suprafeţe, produse septice. Pentru a putea fi utilizate ca antiseptice, substanţele chimice trebuie : Să aibă capacitate bactericidă Să fie lipsite de miros neplăcut Să aibă proprietăţi antiseptice în orice mediu Să fie uşor solubile în apă şi să dea amestecuri stabile Să nu acţioneze asupra ţesuturilor Să fie ieftine şi uşor transportabile

18 MECANISMELE DE ACŢIUNE
În acţiunea agenţilor chimici asupra bacteriilor trebuie luaţi în considerare o serie de factori: Factori care ţin de substanţa chimică (concentraţia, solubilitatea, etc. ) Factori care ţin de germenele microbian (numărul, specia, etc. ) Factori care ţin de mediu ( temperatura, pH, etc. ) Principalele mecanisme de acţiune sunt: Denaturarea proteinelor- substanţele alterează profund protoplasma prin precipitarea proteinelor, suprimând activitatea metabolică Blocarea enzimelor celulare- Substanţele blochează grupările proteice chimic active ale enzimelor ducând la blocarea funcţiei Acţiune tensioactivă- Substanţele solubilizează lipidele din membrana celulară, provocând dezorganizarea funcţiei de membrană.

19 PRINCIPALELE GRUPE DE ANTISEPTICE
1. Substanţe pe bază de iod . Acţionează asupra fungilor şi bacteriilor, inclusiv formele sporulate. Pentru majoritatea sunt bactericide. Iodul pătrunde în anfractuozităţile tegumentelor şi în porii glandelor, distrugând germenii din glomerulul acestora. Există în diverse combinaţii: - Tinctura de iod Soluţie alcoolică 2%+ iodură de sodiu 2%, folosită curent pentru tegumente - Soluţie lugol Alcătuită din iod 5% şi iodură de potasiu 10% dizolvate în apă, cu slabă activitate antiseptică - Iodoforii Combinaţii ale iodului cu detergenţi, polivinilpirolidonă, realizând substanţe active în timp, cu activitate antiseptică puternică, în soluţii slabe putând fi utilizate şi la spălarea plăgilor. Cel mai cunoscut produs este Betadina.

20 2. Alcoolii Alcoolul etilic este unul din cele mai folosite antiseptice pentru tegumente. Concentraţia optimă este de % . Este bactericid dar nu omoară sporii. Proteinele îl inactivează. 3. Substanţe pe bază de clor Elementul activ al acestor substanţe este clorul. Acesta este pus în libertate sub formă de clor activ şi îşi exercită acţiunea bactericidă. - Hipocloritul de sodiu Este o soluţie apoasă de clor tamponată cu bicarbonat de calciu; produce dizolvarea ţesuturilor necrozate şi dezodorizează plăgile. Precauţie în plăgile sângerânde deoarece dizolvă cheagurile - Cloramina B Sub formă de pulbere sau comprimate de 500 mg. Are acţiune bactericidă în special asupra bacililor gram-negativi şi BK. Se pot folosi soluţii 0,2-2 % - Clorhexidina Compus al clorului cu acidul acetic. Are o bună toleranţă locală. Soluţia 0,05% se utilizează pentru plăgile şi suprafeţele arse.

21 4. Substanţe care degajă oxigen. Oxigenul acţionează în special asupra
4. Substanţe care degajă oxigen. Oxigenul acţionează în special asupra germenilor anaerobi. Se utilizează în tratamentul plăgilor infectate cu anaerobi sau delabrante. Cele mai utilizate sunt: - Apa oxigenată Soluţie apoasă 3% peroxid de hidrogen. Are acţiune bactericidă dar şi mecanică datorită efervescenţei produsă în ţesuturi. De asemenea are şi acţiune uşor hemostatică. - Acidul boric Sub formă de soluţii 2-3 % pentru spălarea plăgilor - Permanganatul de potasiu Se utilizează sub formă de soluţii 1-3 %0 pentru spălături vaginale, uretrale şi spălarea plăgilor 5. Mercurul Se foloseşte sub forma sărurilor de mercur, care au în special acţiune bacteriostatică. Cele mai folosite sunt: - Mercurocromul cu acţiune puternic bactericidă în special asupra stafilococului. Se folosesc soluţii apoase şi hidro alcoolice 2-4% - Fenosept este o soluţie apoasa de borat fenil mercuric 0,2%. Are acţiune bacteriostatică şi fungistatică.

22 6. Coloranţii Sunt bazici şi acizi. Cei acizi sunt mai puţin eficienţi
6. Coloranţii Sunt bazici şi acizi. Cei acizi sunt mai puţin eficienţi. Acţiunea antibacteriană este echivalentă cu mecanismul coloraţiei, formându-se săruri cu protoplasma celulară. 7. Detergenţii Posedă înalte calităţi bactericide şi bacteriostatice. Aceştia emulsionează grăsimile şi uleiurile, dezorganizează membrana, inactivează enzimele, etc. Cei mai utilizaţi sunt: - Bromocetul Soluţie hidroalcoolică de bromură de cetilpirinum 0,1% utilizată în plăgi - TEGO 103G Soluţie 0,1 % utilizată pentru dezinfecţia lenjeriei şi a tegumentelor - Deconex Produşi cu acţiune puternică inclusiv asupra HIV şi VHB - Surfanios Soluţie 2% - Hexanios Soluţie diluată 0,5%

23 PREGĂTIREA CHIRURGULUI PENTRU OPERAŢIE
Înaintea oricărui act operator, chirurgul: - nu pansează plăgi septice - nu efectuează TR sau TV Mâna trebuie să fie îngrijită, să aibă unghiile tăiate scurt şi să nu aibă plăgi. La blocul operator, în compartimentul de filtru, chirurgul îşi schimbă echipamentul cu unul steril şi cu încălţăminte ce va fi utilizată numai în blocul operator.

24 Antiseptizarea mâinilor chirurgului se face prin spălare cu apă sterilă, săpun şi lufe timp de 15 minute. În ultimii ani, odată cu perfecţionarea antisepticelor, acestea au început să fie din ce în ce mai utilizate, având avantajul de a asigura o bună sterilizare a tegumentelor într+un timp foarte scurt ( 1-2 minute ).

25 PREGĂTIREA CÂMPULUI OPERATOR
Locul unde se va efectua viitoarea incizie va fi ras şi pregătit mecanic printr-o baie generală în preziua operaţiei Bolnavul va fi îmbrăcat într-un halat steril. În sală tegumentul se va antiseptiza apoi peste regiunea viitoarei incizii se aplică un câmp ce conţine în centru o fereastră acoperită cu o folie de plastic transparentă, folie ce aderă la tegumente.