II. FUNCŢIA DE SEMNALIZARE INTERCELULARĂ

1. Modalităţi de semnalizare intercelulară a) semnalizare de vecinătate - semnalizarea contact-dependentă - semnalizarea paracrină - semnalizarea autocrină b) semnalizare la distanţă (mesageri) - semnalizarea endocrină - semnalizarea sinaptică 2. Mesageri şi tipuri majore de semnale induse 3. Receptori 4. Efectele legării ligand-receptor : semnalizarea prin intermediul proteinei G

1. Modalităţi de comunicare intercelulară a) Semnalizarea de vecinătate

semnalizarea autocrină

b). Semnalizarea la distanţă

Diferenţe între semnalizarea endocrină şi sinaptică 1. Specificitatea semnalizării S. umorală, celulele endocrine secretă numeroşi hormoni care conduc semnale specifice la celulele ţintă. Acestea prezintă receptori care le permit să extragă şi să fixeze în mod specific anumiţi hormoni din sânge → celulele endocrine utilizează mai mulţi hormoni pentru comunicarea cu un grup de celule ţintă S. sinaptică este determinată de contactul între terminaţiile nervoase şi celulele ţintă → celula nervoasă poate utiliza acelaşi neurotransmiţător pentru a comunica cu un grup de cel.ţintă. 2. Viteza semnalizării S. umorală este lentă S. sinaptică este rapidă 3. Concentraţia moleculei semnal S. umorală - mică S. sinaptică - mare

MOLECULELE SEMNAL (mesageri, liganzi) a) definiţie b) mod de acţiune - tipuri majore de mesaje induse - răspunsurile celulare la acţiunea mesagerilor depind de natura chimică a mesagerului - după modul de acţiune asupra receptorului mesagerii sunt agonişti şi antagonişti. Mecanismul de blocare poate fi competitiv sau noncompetitiv.

Tipuri majore de mesaje induse

Ex. variate răspunsuri induse de acetilcolină

CITOKINELE Definiţie Clasificare Exemple şi roluri - interleukinele - interferonii α,β,γ - factorul de transformare al creşterii - limfotoxina - factorul de necroză tumorală etc.

b) Localizare (după natura chimică a mesagerilor) c) Clasificare RECEPTORII a) Definiţie b) Localizare (după natura chimică a mesagerilor) c) Clasificare - după tipurile de mesaje acceptate - după modul de activare

localizarea receptorilor funcţie de natura chimică a mesagerilor

CLASIFICAREA RECEPTORILOR a) funcţie de tipul de mesageri acceptaţi R. pt. substanţe endogene a) r. pentru neurotransmiţători b) r. pentru hormoni c) r. implicaţi în reacţii imunitare - pt. antigene endogene - pt. anticorpi - pt. complement d) r. pentru factori de creştere R. pt. substanţe exogene a) r. pt. virusuri b) r. pt. toxine bacteriene b) r. pt. antigene nonself c) r. pt. lectine d) r. pt. droguri

Ex. R. pentru anticorpi localizaţi la suprafaţa mastocitelor

Ex. receptor CD4 de la suprafaţa limfocitelor T, specializat în cuplarea glicoproteinelor de capsidă a HIV (Gp. 120)

b) Clasele de receptori de suprafaţă funcţie de modul de activare

3. Efectele legării ligand-receptor Recunoaşterea şi ataşarea ligandului la receptor Răspunsul celulei ţintă 1. Modificări structurale ale membranei = rearanjarea receptorilor în “plaje” sau “cupole” 2. Modificări funcţionale ale membranei = a) formarea mesagerului de ordinul II (AMPc şi GMPc) b) creşterea permeabilităţii pentru Ca++ 3. Modificări specifice metabolismului celular

Modelul clasic al cuplajului funcţional receptor-enzimă mediat de proteina Gs (stimulatoare)

Modelul clasic al cuplajului funcţional receptor-enzimă mediat de proteina Gs (stimulatoare)

ex. de acţiune a AMPc în debutul glicogenogenezei

AC produce un mediator solubil (inozitol trifosfat) care eliberează Ca++ din RE. Ca++ activează proteinele mecano-contractile

!!! Mesagerii de ordinul II (AMPc, GMPc, Ca++): - Traduc semnalele extracelulare în semnale intracelulare - Amplifică semnalul iniţial provocând o cascadă reacţională