Produsul Intern Brut Seminar 2 Asist. Univ. dr. Ramona-Mihaela PAUN e-mail: ramona_paun@ymail.com Academia de Studii Economice, Bucuresti -2011-

Variabile de stoc vs. variabile de flux Variabilele de stoc reprezintă cantitati măsurate la un moment dat; Variabilele de flux reprezintă cantitati măsurate pe unitatea de timp. Variabilele de stoc şi cele de flux pot fi interconectate: variabilele de stoc pot reprezenta acumulari ale unor variabile de flux, în timp ce variabilele de flux arată schimbarile în variabilele de stoc.

Variabile de stoc vs. variabile de flux VAR. de STOC VAR. de FLUX Averea personala Venitul si cheltuielile Numarul somerilor Numarul celor ce-si pierd locul de munca Capitalul dintr-o economie Investitia Datoria publica Deficitul bugetar

Produsul Intern Brut: cel mai bun indicator al performanţei unei economii; calculat la fiecare 3 luni de către INS pe baza unor surse de date primare; PIB-ul evaluează activitatea economică a unei ţări într-o anumită perioadă; PIB-ul reprezintă venitul total într-o economie; PIB-ul reprezintă cheltuielile totale pt achiziţionarea bunurilor şi serviciilor produse în economie; Într-o economie, veniturile= cheltuielile deoarece fiecare tranzacţie are un cumpărător şi un vânzător. Ex. Ion zugraveste o casa şi încasează 2000 RON. Această sumă reprezintă venit pt Ion şi cheltuială pentru proprietarul casei. Tranzacţia contribuie la creşterea cu 2000 RON a PIB-ului indiferent dacă calculăm PIB prin metoda veniturilor sau prin metoda cheltuielilor.

Produsul Intern Brut: PIB= valoarea de piaţa a tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie într-o anumită perioadă. Ex. Presupunem o economie în care se produc 10 kg de mere şi 5 kg de pere. Preţul este de 2 lei/kg mere şi 4 lei/kg pere PIB= (10 kg mere* 2 lei/kg) +(5 kg pere*4 lei/kg)= 40 lei.

Vanzarea de bunuri Vânzarea cu 30000 RON a unui Logan nou de către un dealer conduce la creşterea cu 30000 RON a PIB. În schimb, vânzarea unui Logan second- hand nu modifică PIB deoarece reprezintă un transfer iar PIB-ul măsoară valoarea bunurilor şi serviciilor produse în perioada respectivă.

Stocurile Ex. O brutărie angajează suplimentar brutari pentru a produce mai multă pâine, plăteşte salariile acestora însă nu reuşeşte să vândă cantitatea de pâine obţinută de ei. 1. pp că pâinea se strică. Firma a plătit salariile suplimentare dar nu a vândut producţia suplimentară→profitul se diminuează cu echivalentul salariilor plătite. Cheltuielile în economie sunt aceleaşi deoarece nimeni nu a cumpărat pâinea. Venitul in economie este aceleaşi deoarece s-au modificat doar componentele sale: au crescut salariile dar s-au redus profiturile. 2. pp că pâinea este stocată pt a fi vândută ulterior. În acest caz se presupune că proprietarii brutăriei au “cumpărat” pâinea şi au stocat-o (operaţiune văzută ca investiţie) iar profitul firmei nu a fost diminuat cu salariile suplimentare plătite. Deoarece salariile ridicate conduc la creşterea venitului iar cheltuielile cu stocurile conduc la creşterea cheltuielilor, PIB-ul va creşte. În momentul în care firma va vinde pâinea de pe stoc, cresc cheltuielile consumatorilor dar se reduce stocul de pâine cu aceeaşi valoare→ PIB rămâne acelaşi, ca şi în cazul bunurilor second hand.

Bunurile intermediare şi Valoarea adăugată Materiile prime→bunuri intermediare→bunuri finale Ex. Brutăria foloseşte făină în valoare de 1 RON pt a produce o pâine pe care o vinde pentru 1.5 RON → PIB-ul va creşte cu 1.5 RON, valoarea bunului final sau (0.5 RON+1RON)=1.5 RON, suma valorilor adăugate. Valoarea adăugată= încasările- valoarea bunurilor intermediare

Valori imputate Unele bunuri nu sunt vândute pe piaţă, motiv pt care nu au un preţ de piaţă. Pt. a fi incluse în PIB, trebuie ca valoarea lor să fie estimată. Ex. 1: O persoană care stă cu chirie. Chiria este parte din PIB, atât ca şi cheltuială pt chiriaş cât şi ca venit pt proprietar. Un proprietar care locuieşte în propria sa casă este asimilat unui chiriaş cu diferenţa că îşi plăteste şi îşi încasează chiria in mod fictiv. In aceasta situatie, se estimează preţul de piaţă al închirierii locuinţei şi renta se include în PIB, atât la cheltuieli cât şi la venituri. Ex. 2: Evaluarea serviciilor prestate de angajatii din sect. guv. Evaluarea serviciilor poliţiştilor, senatorilor, pompierilor, etc. este greu de făcut, motiv pt care aceştia sunt evaluati la costul lor, dat de salariul încasat. Economia subterană nu este inclusă în PIB.

PIB-ul prin metoda cheltuielilor PIB=C+I+G+NX Consumul: - bunuri nedurabile; - bunuri de folosinţă îndelungată (durabile); - servicii. Investiţia: - achiz. de noi fabrici sau echipam. din partea firmelor; - cumpărarea de noi locuinţe de către populaţie; - modificarea stocurilor.

Investiţia = crearea de capital nou; Ex. 1: O familie cumpără o locuinţă de 50 de ani vechime- nu reprezintă o investiţie pt economie, ci doar o realocare (este o investiţie pt această familie dar o dezinvestiţie pt vânzător); O altă familie îşi construieşte o locuinţă - este investiţie pt economie. Ex. 2: Un investitor achiziţionează de la un altul titluri de valoare de 2 mil. Euro prin intermediul bursei de valori- nu reprezintă o investiţie pentru economie, ci doar o realocare (este o investiţie pt cumpărător dar o dezinvestiţie pt vânzător); GM vinde acţiuni in valoare de 10 mil $ iar banii obţinuţi sunt folosiţi pentru a construi o nouă fabrică- este investiţie pt economie.

Cheltuielile guvernamentale Cheltuielile guvernamentale includ: achiziţionarea de bunuri de catre sect guv. (Ex. echipamente militare); construirea de autostrăzi, infrastructura; plata serviciilor furnizate de catre angajatii din sectorul public. Nu includ transferuri de tipul asigurărilor sociale deoarece acestea sunt doar realocări ale venitului şi nu sunt făcute în schimbul unor bunuri sau servicii. Nu sunt parte din PIB!!!

Alţi indicatori macroeconomici PNBpp= PIBpp +Soldul veniturilor în raport cu străinătatea (Δvenit) Soldul veniturilor în raport cu străinătatea= salarii, profituri şi rente ale românilor sau firmelor româneşti din străinătate- salarii, profituri şi rente ale străinilor sau firmelor străine din România. PNNpp= PNBpp- Deprecierea (CCF)

Alţi indicatori macroeconomici Venitul naţional= PNNpp- Impozitele indirecte= PNNpf Venitul naţional poate fi împărţit în 5 componente, în funcţie de modul în care a fost obţinut: compensaţii salariale- salarii+ asimilatele lor; profiturile firmelor- venitul rămas după acoperirea cheltuielilor de productie (impozitul pe profit, dividende şi economiile firmelor); dobânzi nete- diferenţa dintre dobânda plătită şi cea primită în intern plus dobânda obţinută de la străini; venituri din rente- venitul din chirii, inclusiv cele imputate, din care se scad cheltuieli de tipul deprecierii; veniturile proprietarilor- veniturile rezultate din activităţi noncorporatiste: liber profesionişti, fermieri, etc.)

Venitul personal Venitul personal= Venitul naţional - Profiturile companiilor - Contribuţiile la Asigurările sociale - Dobânzile nete + Dividende + Transferurile guv. către populaţie + Veniturile din dobânzile populaţiei. Venitul personal disponibil=Venitul personal - Impozite pe venitul personal

Deflatorul PIB Deflatorul PIB= PIB-ul nominal/PIB real arată ce se întâmplă cu toate preţurile din economie; PIB-ul nominal măsoară valoarea curentă a outputului economiei; PIB-ul real măsoară valoarea outputului în preţurile perioadei de bază.

IPC vs. deflatorul PIB Diferenţe: 1. deflatorul măsoară preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor produse în timp ce IPC măsoară doar preţurile bunurilor şi serviciilor cumpărate de populaţie; o creştere a preţurilor bunurilor cumpărate de firme sau guvern (ex. ale preţurilor bunurilor de producţie sau echipamentelor militare) apare în deflator dar nu şi în IPC; 2. deflatorul include doar preţurile produse intern, nu şi pe ale celor importate. Ex. Creşterea preţului unui auto Toyota fabricat în Japonia şi cumpărată la noi afectează IPC dar nu şi deflatorul PIB; 3. IPC asociază preţurilor bunurilor nişte ponderi fixate în timp ce deflatorul asociază ponderi care se modifică în timp. IPC se calculează pe baza unui coş fixat de bunuri, în timp ce deflatorul permite modificarea în timp a acestuia pe măsură ce componenţa PIB se modifică.

Rata şomajului Forţa de muncă= angajaţi + şomeri În afara forţei de muncă= studenţi full- time, pensionari, cei care au renunţat la cautarea unui loc de muncă, etc; Rata şom.= (şomeri/forţa de mcă)*100

Legea lui Okun - descrie o relaţie negativă între modificarea ratei şomajului şi ritmul de creştere al PIB real: Modif. procentuală a PIB real=3%-2*Modif. Ratei şomajului Consecinţe: Dacă rata şomajului rămâne constantă, atunci PIB-ul real creşte cu 3% ca urmare a creşterii forţei de muncă, acumulării de capital şi progresului tehnic; pentru fiecare punct procentual cu care creşte rata şomajului, PIB-ul real scade cu 2%; Ex. Pp. că rata şomajului creşte de la 6% la 8%: Modif. proc. a PIB real=3%-2*(8%-6%) = -1%. În acest caz, legea lui Okun arată că PIB-ul se va reduce cu 1%, indicând că economia este în recesiune.