Fecundatia, nidatia, implantaţia

Inceputuri Primum care a facut posibilă scrutarea macro şi microcosposului a fost Galileo Galilei care a inventat telescopul şi microscopul 1677 Leewenhoek din , utilizând microscopul a descris cu acurateţe “ micile animale din spermă” – SPERMATOZOIZII Intr-o carte de popularizara a ştiinţei de la inceputul secolului XX apărută în România spermatozoizii erau încă denumiţi “ animalicule” Inţelegerea mecansimumui fertilizarii a deschis calea, dupa aproape un secol dezvoltarii tehnicilor de fertilizare “in vitro”

Evolutia spermatozoizilor de la formare şi până la ejaculare La 72 de zile de la debutul spermatogenezei spermatozoizii maturi ajung la nivelul cozii epididimului. Spermatozoizii sunt formaţi din structurile primare care conţin materialul genetic şi cele care le asigură motilitatea Capul spermatozoidului conţine nucleul şi o veziculă cu enzime proteolitice denumită “ acrozom”, care va funcţiona ca un perforator pentru zona pelucida a ovulului Piesa intermediară face legătura dintre cap şi coada spermatozoidului Coada este formată din microtubuli şi fibre care, la limita dintre coadă şi piesa intermediară este înconjurată de mitocondrii care vor furniza energia necesară pentru mobilitatea spermatozoizilor Mobilitatea spermatozoizilor se realizează în momentul în care aceştia ajung la capătul epididimumui

Evolutia spermatozoizilor de la formare şi până la ejaculare Spermatozoizii sunt depozitati la nivelul veziculelor seminale si in acest fel nu se epuizeaza rezerva de spermatozoizi, chiar daca au loc mai multe ejaculari Pentru pastrarea capacitatii spermatozoizilor de fertilizare este necesar ca la nivelul veziculelor seminale sa existe o concentratie optima de testosteron si o temperatura a scrotului mai redusa decit cea de la nivelul corpului

Evolutia spermatozoizilor Sperma este un gel in care spermatozoizii sunt aglomerati in pachete La 20-30 minute de la ejaculare are loc fenomenul de lichefiere şi spermatozoizii devin liberi sa se mobilizeze pentru fertilizare Sperma are un pH alcalin care protejeajă spermatozoizii acoperiti cu proteine bazice simple de aciditatea mediului vaginal. Majoritatea spermatozoizilor sunt imobilizaţi prin aceasta aciditate vaginală in primele 2 ore de la ejaculare. Acesta este un mecanism de protectie fata de fertilizarea cu spermatozoizi de calitate inferioară Cei mai mobili dintre spermatozoizi ajung imediat la nivelul mucusului cervical care se exteriorizeaza sub forma unei “limbi” la nivelul orificiului extern al canalului cervical – in numai 90 de secunde de la ejaculare. Spermatozoizii pot ajunge la nivelul trompei în numai 5 minute de la ejaculare.

Evolutia spermatozoizilor Nu se cunoste cu exactitate modul in care spermazoizii intra si progreseaza in mucusul cervical. Este probabil un mecanism combinat intre contractilitatea căilor genitale feminine şi capacitatea de mobilizare a spermatozoizilor. Cele mai multe evidente nu demonstreaza necesitatea orgasmului feminin pentru a se realiza penetratia spermatozoizilor in mucusul cervical. Din cele 200 milionea de spermatozoizi din ejaculat numai 200 ajung în proximitatea ovulului li numai unul va fertiliza oul. Canalul cervical este un rezervor de spermatozoizi pentru 80 de ore după ejaculare

Evolutia spermatozoizilor Mucusul cervical in perioada ovulatiei este format dintr-o serie de canale care sunt formate din mucopolizaharide si cristale de clorura de sodiu care conduc spermatozoizii catre orificiul intern al canalului cervical la nivelul cavitatii uterine. In aceste canale spermatozoizii se misca activ, intimpinind o anumita rezistanta, menita sa segrege spermatozoizii de mai slaba calitate si sa asigure fertilizarea cu spzermatozoizii de cea mai buna calitate. Uneori mucusul poate conţine anticorpi care imobilizează spermatozoizii şi care pot constititui o cauza rara de infertilitate Interactiunea anormala dintre mucusul servical si spermatozoizi poate fi identificata prin testul post coital. Acesta consta in examinarea unei picaturi de mucus cervical la microscop la 4 ore de la un contact sexual. In cazul in care exista anticorpi spermatozoizii sunt imobili. In mod normal pentru un test pozitiv este necesar sa fie prezenti cel putin 5 spermatozoizi mobili pe fiecare cimp microscopic

Evolutia spermatozoizilor Contractiile uterine conduc repede spermatozoizii catre trompele uterine In unele cazuri spermatozoizii care au parcurs primii drumul pina la nivelul trompei sa-si piarda capacitatea de fertilizare, iar cei care evoluează mai lent să-şi conserve pentru mai mult timp capacitatea de fertilizare La nivelul trompelor spermatozoizii pot fi viabili timp de 80 de ore dupa ejaculare Cea mai mare parte dintre spermatozoizi se pierd in timpul pasajului pina la nivelul extremitatii distale a trompelor, astfek incit din cele 200-300 milioane de psermatozoizi dintr-un ejaculat, numai 200 ajung in apropierea ovulului

Evolutia spermatozoizilor capacitatia Capacitatia permite spermatozoizilor sa achizitioneze trei capacitati fundamentale pentru fertilizare si începe de la nivelul cervixului: Capacitatea de a dezvolta reactia acrozomala Capacitatea de a se prinde de zona pellucida a ovulului Dezvoltarea unei hipermobilitati Capacitatea modifica anumite caracteristici ale membranei plasmatice a spermatozoidului care se produc mai ales in zona acrozomului in care membrana celulară devine mai fragilă pentru a permite reacţia acrozomală. Aceasta constă din eliberarea unor enzime care permi spermatozoidului sa penetreze zona pellucida: hialuronidaza, factorul de dispersie al coronei radiata, Acrozina Capacitatia nu pare sa implice cu necesitate pasajul prin caile genitale feminine ci poate fi realizata si prin incubaarea in alte medii specifice asa cum se petrece in cursul fertilizarii “in vitro”

Evolutia ovulului Ovulul este eliberat inconjurat de ZONA PALLUCIDA care este un strat poros de glicoproteine care-l separă de stratul de celule granuloase cu care este inconjrat in momentul ovulatiei. Ovulatia este determinată de virful medio-ciclic de LH care produce fragilizarea peretilor foliculari, cresterea productiei locale de prostaglandine, contractia celulelor musculare ale tecii externe si in final expulsia ovocitului din foliculul rupt Imediat dupa eliberare, ovocitul se maturează complet prin terminarea meiozei şi expulsia celui de al doilea globul polar care conţine numai material genetic rezultat din mitoza dar nu si material nutritiv necesar după fertilizare pentru primele stadii de dezvoltare ale zigotului

Evolutia ovulului La nivelul trompei ovulul este captat imediat dupa avulatie prin miscarile cililor vibratili cu care este dotata trompa si care produc un curent de aspiratie catre trompa. Nu s-a demonstrat faptul ca ar exista un curent de aspiraţie care să fie determinat de contracţii tubare Fertilizarea are loc in treimea externa a trompei uterine Oul trebuie sa aiba un pasaj de cel putin 48 de ore la nivel tubar, timp in care se produc primele segmentări şi zigotul ajunge la nivelul istmului tubar în stadiul de morulă Pasajul de 48 de ore este necesar pentru că în primele 48 de ore de la ovulatie mediul endometrial este inca ostil pentru implantare si ajungerea oului fertilizat mai devreme compromite implantatia

FERTILIZAREA Timpul in care se poate produce fertilizarea ovulului nu este cunoscut cu exactitate dar se pare ca este de 12-24 de ore dupa ovulaţie. Ovulele imature sunt fertilizabile 36 ore pentru fertilizarea “in vitro” Timpul in care spermatozoizii îşi păstrează capacitatea fertilizantă după ejaculare este probabil de 48-72 de ore, cu toate ca mobilitatea se mentine, chiar daca se pierde capacitatea de fertilizare Există date care pledează pentru anumite interacţiuni între spermatozoid si ovul care permit fertilizarea: Zona pelucida contine receptori pentru spermatozoizi care sunt specifici pentru fiecare specie: glicoproteine tip ZP1, ZP2, ZP3; Zona pelucida devine impenetrabilă pentru alţi spermatozoizi din momentul în care s-a produs fertilizarea şi în acest fel este prevenită poliploidia.

FERTILIZAREA Dupa recunoasterea de catre ovul a spematozoizilor de aceeaşi specie, are loc reacţia acrozomiala care consta din deversarea in zona pellucida a mai multor enzime hidrolitice Interactiunea dintre acrozom si zona pellucida determina eliberarea ionilor de calciu legati de calmodulina si activarea eliberarii de enzime proteolitice cu depolarizarea membranei deschide tranzitoriu zona pelucida şi tranziţia pronucleului masculin în ovul. Zona postnucleara ramine in afara ovulului si apoi se produce fuziunea dintre membrana nucleară a celor doi pronuclei. După fuziune se realizează activarea genomului ovular “moştenirea ovulară” care la rindul sau activează genomul zigotului Testele de sarcina aplicate precoce demonstrează că 30 % dintre zigoti se pierd inainte de implantare

PERIOADA DE PREIMPLANTARE In perioada de postimplantare se produce o rata de avorturi de prim trimestru de 15 %. 30 % dintre embrioni se pierd înainte de implantare 46 % dintre ouăle fertilizate nu vor ajunge să supravieţuiască 50-60 % dintre avorturile din primul trimestru sunt datorate anomaliilor cromozomiale Numai 30 % dintre concepţii ajung să supravieţuiască până la termen 7,5 % dintre zigotii umani formati au anomalii cromozomiale 1 din 200 dintre fetii născuti au anomalii cromozomiale, ceea ce semnifica faptul ca in perioada primelor luni de sarcina functioneaza un puternic mecanism de selectie care elimina produsii de conceptie tarati

IMPLANTAREA Imediat dupa ovulatie intervine progesteronul secretat de corpul galben care determina schimbarea endometrului din proliferativ in secretor, ceea ce semnifică cresterea grosimii endometrului (10-14 mm), proliferarea glandelor endometriale care vor hrăni zigotul in faza denumita histiotrofă, in care embrionul se hrăneşte direct din tesutul endometrial matern. FACTORUL PRECOCE DE SARCINA este recunoscut in circulatia materna la 1-2 zile de la formarea zigotului şi este secretat de către ovar ca răspuns la prezenţa zigotului şi apoi de către embrion Factorul precoce de sarcina determină supresie imunitară pentru a permite organismului sa tolereze alogrefa fetală Factorul precoce de sarcina produce deasemeni stimularea cresterii blastocistului

IMPLANTAREA Blastocistul incepe sa produce gonadotrofina chorinionica hCG la 6-7 zile de la ovulaţie , in perioada de preimplantatie, in care isi semnalizează prezenţa şi stimulează producîia de estrogeni şi progesteron, element detectabil prin determinari specifice Efectul hCG apare chiar inainte ca acesta sa fie detectabil in singele matern, probabil ca ajunge la nivelul corpului galben prin torentul circulator direct din cavitatea uterina, ocolind circulatia generala Embrionul stimuleaza productia locala de prostaglandine necesare pentru facilitarea implantarii Implantarea începe la 2-3 zile intrarea oului fertilizat în uter şi la 5-7 zile de la fertilizare, în zilele 18-19 a ciclului ovarian.

IMPLANTAREA Implantarea este definita drept procesul prin care embrionul se ataseaza de peretele uterin si penetreaza epiteliul endometrial initial si apoi in sistemul circulator matern pentru a forma placenta. Procesul de implantare este limitat in timp si spaţiu. Implantarea se produce la 5-7 zile de la fertilizare in zile 18-19 ale ciclului menstrual Embrionul ramine in cavitatea uterina timp de 72 de ore dupa care expansioneaza si isi detaseaza zona pellucida si incepe implantarea prin interactiunea puternica dintre microvilii embrionului si cei ai mucoasei uterine. Mai apare deasemeni un fenomen de detaşare a epiteliului mucoasei uterine de pe membrana bazala care este astfel denudata si permite microvililor sa se insinueze sub nivelul epiteliului

IMPLANTAREA Principalul mod in care se face implantarea este prin fagocitarea celulelor epiteliale endometriale a caror viabilitate este redusa şi mai putin prin fagocitarea de către trofoblast a celulelor vii din endometru Implantaţia este facilitată de către interleukine: factorul de stimulare a coloniilor, factorul de inhibiţie limfocitară (dacă acesta lipseşte se produce inferitilitate) şi interleukina-1 a cărei blocaj blochează implantarea. Un element important pentru implantare este integrina, o proteină de adeziune a cărei deficit poate bloca implantarea In acest stadiu embrionul digeră matricea intercelulară şi glicoproteinele din glandele endometriale După distrugerea matricii intercelulare se produce un spaţiu în care are loc implantarea propriu zisă In timpul implantării rata de proliferare celulară este foarte importantă şi este reglată de factori embrionari şi materni Dupa implantare este foarte importanta supresia răspunsului imun la antigenele paterne

IMPLANTAREA Invazia endomteruluii este permisă prin interpoziţia trofoblastului pe sub celulele endometriale Limitarea invaziei trofoblastului prea profund in interiorul endometrului este efectuata de catre citokinele secretate de către limfocitele din endometru şi se treduce prin apariţia unui strat limitattiv format din glicoproteine şi lipide care este denumit deciduă. Embrionul produce CO2 care stimulează ingroşarea deciduei şi formarea de capilare care se vor deschide către embrion iniţiind faza de nutriţie hemotrofa a acestuia

HORMONII STEROIZI IN SARCINA Steroidogeneza din cursul sarcinii este diferita de aceea care se produce in glandele care secreta steroizi in mod normal. Aceasta rezulta din colaborarrea diferitelor organe care nu poseda fiecare in parte echipamentul necesar pentru steroidogeneza. Aceste organe poseda echipamentr enzimatice complementare si, in asociere formeaza unitatea feto-placentara care preia din co,partimentul matern materialele necesare pentru steroidogeneza si apoi transfera mamei o serie de steroizi pentru a efectua diferite actiuni in compartimentul matern sau pentru a fi eliminati. Placenta utilizeaza diferite substrate de la nivel matern sau fetal pentru a compensa pentru anumite deficienţe intrinseci enzimatice pe care le are

PROGESTERONUL ESTE CONSIDERAT PRIN EXCELENTA HORMONUL SARCINII Placenta nu are capacitatea de a converti direct acetatul in colesterol, asa încât producţia de progesteron căreia îi este necesară furnizarea de colesterol este dependentă de colesterolul matern. Progesteronul este produs de diferite compartimente materne sau placentare in functie de virsta sarcinii Până la 10 săpt de gestaţie progesteronul este produs de catre corpul galben de sarcina din colesterol cu ajutorul enzimelor de care dispune acesta. Este necesar dezvoltării sarcinii până la7 săptămâni. In această perioadă corpul galben produce 100 mg de progesteron pe zi si asigura o concentraţie de 10 ng/ ml. Placenta produce 250 mg. de progesteron pe zi, care în cea mai mare parte ajunge în circulaţia maternă

PROGESTERONUL In perioada de tranzitie care dureaza intre sapt. 7-10 de sarcina productia de progesteron este preluata progresiv de catre placenta. In aceasta parioada nivelul progestronului intra intr-un declin tranzitoriu Pina la sfirsitul sarcinii productia de progesteron este asigurata de catre placenta, care converteste colesterolul luat sub forma de LDL-colesterol din singele matern in rpogesteron Nivelul progestronului creste progresiv in cursul sarcinii atingind la sfirsitul acesteia intre 100-200 ng/ml , ceea ce corespunde unei productii zilnice de progesteron de 250 mg. Productia de progesteron depinde numai de aportul matern de colesterol Productia de progesteron nu necesită un control hormonal dar se pare ca o anumită cantitate de hCG este necesară pentru a stimula productia de progestron

PROGESTERONUL Dintre metabolitii progesteronului 2 sunt mai importanti: 5 α pregnan 3,5 pregnandiona care creste de 10 ori in cursul sarcinii si asigura protectia in timpul sarcinii fata de agentii hipertensivi, in special fata de efectele presoare ale angiotensinei 2 Progesteronul este convertit la nivelul rinichiului prin hidroxilare in deoxi corticosterone un ,ineralo corticoid slab cu efecte presoare la femeie in afara sarcinii dar a carui rol in sarcina nu este cunoscut

PROGESTERONUL Rolul progesteronului in perioada sarcinii este acela a de reprima raspunsul imun al mamei fata de alogrefa reprezentata de embrion Progesteronul determina prepararea endometrului pentru implantatie si nu estrogenii care sunt produsi deasemeni la nivelul corpului galben. In primele 2 luni de sarcin[ productia de progesteron este stimulata de hCG, hormon glicoproteic care este produs de trofoblastul embrionar Progsteronul este principalulprecursor pentru productia de catre fetus a steroizilor suprarenalei : cortizolul si mineralocorticoizii O mica parte din productia de steroizi din suprarenala fetal[ este realizata din colesterolul fetal, deoarece suporarenala fetala nu are toata bateria de enzime care este necesara pentru steroidogeneza

PROGESTERONUL ROLUL PROGESTERONULUI IN PARTURITIE La animalele din specii inferioare este detrminat faptul ca progesteronul scade inainte de inducerea travaliului si in acest fel blocajul contractilitatii uterine care este exercitat in mod normal de progsteron scade si se declanseaza nasterea La om acest mecanism de scadere a progsteronului nu este demonstrat, dar administrarea de progesteron sintetic la nivele convenabile este in masura sa blocheze nasterea prematura Administrarea de antagonisti ai receptorului de progesteron de tipul mifepristonului determina inducerea contractiilor uterine, motiv pentru care acest produs este utilizat in avortul terapeutic

ESTROGENII Producţia de esterogeni este sub control fetal Placenta nu are intreg echipamentul enzimatic care este necesar pentru sinteza de estrogeni din colesterol: 17 hidroxilaza, 17-20 desmplaza Precursorii estrogenilor, androgenii provin mai ales in prima parte a sarcinii din androgenii materni După 20 de săptămâni androgenii care sunt aromatizaţi in placenta pentru a produce estrogeni provin din compartimentul fetal -90 %. Principalul precursor al estrogenilor materni este DHEA-S dehidroepiandrosteronul sulfat care este produs de suprarenala fetală. 200 mg dse DHEA-S sunt produşi de suparrenala fetală Placenta are sulfatază care transformă DHEA-S în DHEA. La nivelul placentei DHEA este transformat în estriol. Nivelul estriolului este semnul bunei dezvoltări fetale şi se determină periodic în sarcinile cu risc.

ESTROGENII Estrona si estradiolul trec in circulatia materna unde indeplinesc diferite actiuni Fatul are posibilitatea de a hidroxila la nivelul ficatului DHEA sulfatul care apoi trece in placenta pentru a fi apoi transformat in estriol Productia de estriol este in totalitate de origine fetala fapt demonstrat de aceea ca la fetii anancefali care nu au suprarenale productia de estriol este extrem de redusa Clasic estriolul este cel mai acceptat indicator al sanantatii fetale

ESTROGENII dinamica Estrona creste de la 6-10 saptamini de gestatie si atinge intre 2-10 ng/ ml la termen estradiolul creste din saptamina 6-8 cind placenta incepe sa intre in functie si atinge la termen 6-40 ng/ml Estriolul incepe sa fie detectabil de la 9 saptamini de sarcina si creste pina la 31-35 de saptamini dupa care ramine in platou pina la terminarea sarcinii Estrogenii cre cresc foarte mult in cursul sarcinii au rolul de a dezvolta uterul in timpul sarcinii si de a dezvolta receptorii de ocitocina pe musculatura uterina, ceea ce va permite initierea travaliului Estrogenii cresc factorii de coagulare, proteinele de trnsport pentru diferiti hormoni si prin aceasta creaza un profil hormonal complet diferit la femeia gravida decit acela al femeii in afara sarcinii

ESTROGENII efecte Cresterea factorilor de coagulare Cresterea proteinelor de transport pentru hormonii tiroidieni, pentru cortizol – transcortina In acest fel concentratia totala a diferitilor hormoni determinata in plasma care masoara hormonii legati de proteine si cei liberi este mult mai mare decit la femeia din afara sarcinii, insa hormonii liberi direct accesibili tesuturilor sunt normali. Detectarea si monitorizarea bolilor endocrine in cursul sarcinii este mai dificila decit in afara sarcinii si trebuie sa se bazeze numai pe determinarea hormonilor liberi

ESTROGENII determinări Pentru multi ani determinarea estrogenilor in urina din 24 de ore a fost standardul de aur pentru aprecierea starii de bine a fatului Aceste determinari au fost inlocuite cu detrminarea estriolului in plasma In cazurile in care se are in vedere a disfunctie fetala se efectueaza determinarea seriata a estriolului care pentru a avea semnificatie trebuie sa se reduca cu 40 % fata de valorile anterioare normale Estriolul se coreleaza cu funcria suprarenalei etale dar nu cu greutatea fetala

ESTROGENII determinări Determinarea estrogenilor din lichidul amniotic nu aduce detalii mai semnificative asupra starii fetale in raport cu estriolul matern Placenta poate avea un deficit de aromatizare si in acest caz precursorii androgenici produsi de catre suprarenala fetala ramin in circulatia fatului si trec in circulatia materna determinind atir virilizarea fatului de sex feminin cit si virilizarea mamei

HORMONII CSR FETALE Suprarenala fetala are in cursul sarcinii rolul de a produce in principal DHEA- sulfat care constituie precursorul principal al formarii de estrogeni la nivelul placentei Suprarenal fetală produce cortisolul care este implicat in metabolismele intermediare ale glucidelor si proteinelor, in maturarea surfatantului pulmonar si in declansarea travaliului in momentul in care plaminul fetal este maturat si apt pentru respiratie

HORMONII PROTEICI DIN SARCINA Hormonii peptidici din cursul sarcinii sunt produsi de catre trofoblastul fetal Trofoblastul este format din doua zone celulare: Citotrofoblastul care este un strat format dintr-un singur rind de celule constituie sediul de formare a hormonilor de tip releasing – de eliberare, apropiati de hormonii releasing hipotalamici Sincitiotrofoblastul – care este un sincitiu lax din multiple celule care constituie principalul sediu in care se produc hormonii placentari peptidici si factori de crestere prin care se controleaza cresterea si dezvoltarea fetala

HORMONI PRODUSI DE PLACENTA HORMONII DE TIP HIPOTALAMIC: Gn-RH: gonadotropin – releasing hormon este crescut de estrogeni si activina si inhibat de inhibina, progesteron, opioizi endogeni CRH corticotropin – releasing hormon este produs de citotrofoblast, stimulat de cortizol ceea ce permite activarea progresiva a axului CRH-ACTH-cortizol pe masura ce se apropie terminarea sarcinii TRH – rol neelucidat GH-releasing hormon – rol neelucidat Somatostatina – rol neelucidat

HORMONI PRODUSI DE PLACENTA HORMONII DE TIP HIPOFIZAR: Human Chorionic Gonadotropin (hCG) – este o glicoproteina formata dintr-o subunitate alpha care este comuna cu a tuturor hormonilor glicoproteici si u subunitate beta care-i confera specificitate de actiune, actiune care seamana perfect cu aceea a LH hipofizar: stimularea secretiei de progesteron la nivelul corpului galben gestativ. Este secretat de catre sincitiotrofoblast: hCG atinge nivelul maxim la &é sapatamini de gestatie, in momentul in care corpul galben gestativ involueaza si face loc secretiei placentare – probabil alti factori si nu hCG care este maxim sunt responsqbili de involutia corpului galben

HORMONI PRODUSI DE PLACENTA HORMONII DE TIP HIPOFIZAR: Human Chorionic Gonadotropin (hCG) este utilizat pentru determinarea initiala a viabilitatii sarcinii Cind nivelul hCG atinge 1500 IU/ml trebuie efectuata ultrasonografie pentru determinarea prezentei sarcinii intrauterine sau ectopice Reducerea nivelului de hCG este semn de oprire a evoluţiei sarcinii

HORMONI PRODUSI DE PLACENTA HORMONII DE TIP HIPOFIZAR: Hormonul lactagen placentar denumit si somatomamotropina este un hormon secretat de sincitiotrofoblast si desi este foarte similar ca structura cu hormonul de crestere uman are o activitate biologica de numai 10 % din qctivitatea hormonului de crestere Functii ale HLP: Reglarea nivelului glucozei si a metabolismelor conexe in sensul mobilizarii lipidelor, cresterii nivelului insulinei, lipogeneza si reducerea gligogenolizei Fatul este dependent in totalitate de rezervele materne de glucoza HLP determina efecte de crestere a glicemiei la mama, chiar are un rol diabetogen pentru a permite un pasaj corect a glucozei la fat

HORMONI PRODUSI DE PLACENTA HORMONII DE TIP HIPOFIZAR: Hormonul lactagen placentar determina nivele convenabile ale colesterolului, trigliceridelor, fosfolipidelor si IGF-1 In cazul in care mama este diabetică se produce un flux permanent de glucoză către făt cu creăterea insulinei fetale si amplificarea ratei de crestere a fatului Mamele care au nascut feti mari au un risc crescut de a dezvolta diabet deoarece au avut probabil mai multe episoade de hiperglicemie in cursul sarcinii HLP este dozabil in plasma si este un marker care da informatii asupra calitatii functionale a placentei HPL este hormon de creştere pentru făt, fapt demonstrat de aceea că feţii anencefali care nu produc hormon de creştere au crestere normală.

HORMONI PRODUSI DE PLACENTA HORMONII DE TIP HIPOFIZAR: Hormonul chorionic tirotrop este similar ca structura cu TSH si este responsabil de stimularea tiroidei materne. In cazurile de crestere excesiva: mola hidatiforma, sarcina toxica, tirotropina placentara poate determina fenomene de tirotoxicoza la mama Hormonul placentar corticotrop stimulează producţia de cortizol maternă, care în timpul sarcinii nu este supresibilă prin dexametazona, fapt care sugereaza existenta unui alt factor decit ACTH endogen care stimuleaza secretia de cortizol

HORMONI PRODUSI DE PLACENTA HORMONI DE TIP HIPOTALAMIC: GH Releasing Hormonul şi Somatostatina sunt deasemeni produşi de către placentă, GH nu este reglat în cursul sarcinii de GH-RH placentar ci de nivelul glucozei din circulaţia maternă Somatostatina este produsă de deciduă şi creşte progresiv în cursul sarcinii GH- ul placentar creşte deasemeni şi înlocuieşte GH-ul matern care este aproape nedetectabil la sfârşitul gestaţiei. Datorită creşterii Gh placentar nivelul IGF-1 placentar creşte în cursul sarcinii.

HORMONI PRODUSI DE PLACENTA HORMONI DE TIP HIPOTALAMIC: CRH stimulează producţia de ACTH şi proopiomelanocortină fetală. ACTH-ul fetal produce stimularea suprarenalei materne care produce substrat de steroizi pentru producţia placentară de estriol. In timpul sarcinii femeia se află într-o stare de relativ hipercotizolism determinat de CRH-ul placentar

Alti hormoni Alpha feto proteina este produsă de ficatul fetal si de alantoida si atinge maximum la sfirsitul primului trimestru de sarcină cu 590 amino acizi. Are un maxim la sfârşitul primului trimestru de sarcină după care scade Poate servi drept indicator pentru anumite anomalii fetale: Defecte ale tubului neural Obstrucţii intestinale Omfalocel Nefroză congenitală, Sarcini multiple Mers inadecvat al sarcinii Risc de avort Moarte intrauterină Hipertensiune indusă de sarcină Naştere prematură

Markeri pentru situaţia fetală Alti hormoni Markeri pentru situaţia fetală Alpha feto proteina nivelul redus al alpha fetoproteinei se asociază cu: Trisomia 21 (pot apare anumite interferenţe) Concentraţii anormale ale hCG, HPL, si beta hCG liber si nivel redus al estriolului pot detecta: 85 % dintre defectele tubului neural 80 % din cazurile de sindrom Down Utilizarea markerilor poate detecta numai 50 % dintre defectele cromozomiale.

Alti hormoni Relaxina este hormon polipeptidic produs de catre corpul galben de sarcina si ar avea rolul de a relaxa structurile ligamentare de la nivelul bazinului pentru facilitarea nasterii; faptul ca apare la inceputul sarcinii si nu catre terminarea acesteia face ca la femeie, rolul de relaxare cunoscut la animale sa nu fie plauzibil

Alti hormoni Prolactina este limitata ca secretie la nivelul hipofizei fetale pe de o parte si aceasta nu trece la mama datorita barierei placentare Prolactina materna peovine din secretia hipofizara a mamei si creste progresiv in cursul sarcinii pregatind glanda mamra pentru lactatie, alaturi de estrogeni, progsteron, insulina si IGF-1 Estrogenii placentari la concentratii mari prepara glanda mamara dar nu prmit declansarea secretiei lactate decit dupa ce scad prin eliminarea placentei

Alte polipeptide Citokinele sunt importante pentru supravietuirea fetala, pentru cresterea normala a embrionului si limitarea reactiei i,une materne fata de acesta IGF-1 si IGF-2 sunt i,portante pentru cresterea fetala; aceste peptide sunt secretate de catre mama si nu trec bariera placentara dar influenteaza indirect cresterea fetala prin stimularea cresterii placentei