TESTAREA REZISTENTEI MICROBIENE LA ANTIBIOTICE ANTIBIOGRAMA CATEDRA DE MICROBIOLOGIE LP10

ANTIBIOTIC substanta de origine: biologica semisintetica sintetica (chimioterapic) cu activitate SELECTIVA impotriva bacteriilor potential utilizabil in tratamentul infectiilor

SUBSTANTE TEST reprezentanti ai unui grup de antibiotice care sunt in mod special potrivite pentru investigatii in vitro reprezinta in mod optim spectrul de activitate al grupului permit utilizarea unui numar minim de substante pentru testare

SUBSTANTE TEST ideal, in aproape toate cazurile , trebuie sa testam antibioticul care va fi utilizat in terapie. aceasta este posibil numai daca clinicienii pe care ii serveste laboratorul au o politica restrictiva, dar rezultatele obtinute prin testarea altor antibiotice poate fi utila in identificarea mecanismelor de rezistenta (citire interpretativa) si identificarea tendintelor epidemiologice.

CARACTERE DEPENDENTE DE AGENTUL PATOGEN Susceptibil (S) – sensibil a.1. Sensibilitate microbiologica: bacteriile sensibile sunt cele care apartin celei mai sensibile subpopulatii si carora le lipsesc mecanismele de rezistenta, uneori denumite populatie bazala (sensibila) a.2. Sensibilitate clinica: bacteriile sensibile sunt acele bacterii, definite prin parametrii in vitro, pentru care s-a demonstrat ca raspund unui regim terapeutic standard atunci cand sunt implicate intr-o infectie.

CARACTERE DEPENDENTE DE AGENTUL PATOGEN - bacterii integral sensibile (sensibile d.p.d.v. microbiologic) - bacterii sensibile la limita (“border – line”) sau moderat sensibile, care desi prezinta un mecanism de rezistenta de nivel jos, raspund de obicei la regimuri terapeutice standard.

CARACTERE DEPENDENTE DE AGENTUL PATOGEN b. Rezistent b.1. Rezistenta microbiologica: acele microorganisme care poseda orice mecanisme de rezistenta demonstrate fenotipic sau genotipic. Termenul utilizat poate fi “moderat sau inalt rezistent” sau “rezistenta de nivel jos sau inalt”. Rezistenta de nivel inalt este asociata cu lipsa sinergiei intre antibioticele β – lactam si aminoglicozide pentru enterococi. Rezistenta disociata poate fi demonstrata fenotipic numai in prezenta unui al – II – lea antibiotic (ex. In cazul rezistentei la macrolide demonstrate in prezenta unei lincosamine).

CARACTERE DEPENDENTE DE AGENTUL PATOGEN b.2. Rezistenta clinica: apare cand este foarte putin probabil ca infectia sa raspunda chiar la doze maxime la un anumit antibiotic.

CARACTERE DEPENDENTE DE AGENTUL PATOGEN b.3. Rezistenta incrucisata: absenta completa sau partiala a sensibilitatii la un grup de antibiotice. In sens strict, se aplica antibioticelor din aceeasi clasa chimica (ex. β – lactamine, aminoglicozide, macrolide etc.). Totusi, mecanismele de rezistenta cum sunt cele care rezulta ca urmare a impermeabilitatii sau efluxului pot afecta mai multe clase chimice, fenomen denumit uneori “rezistenta asociata”.

CARACTERE DEPENDENTE DE AGENTUL PATOGEN c. Intermediar: bacterie care apartine grupului de tulpini care se situeaza intre tulpinile clinic sensibile si clinic rezistente. Infectiile cauzate de astfel de bacterii raspund variabil sau indeterminat la chemoterapie, dar pot fi eliminate daca antibioticul este concentrat la locul infectiei sau daca se creste doza.

CARACTERE DEPENDENTE DE AGENTUL PATOGEN d. Profilul de sensibilitate / rezistenta si antibiograma: Acestea descriu pattern –ul de sensibilitate la o serie de antibiotice. Ex.: o bacterie rezistenta la: penicilina streptomicina tetraciclina, dar sensibila la: eritromicina poate fi descrisa ca avand profilul de rezistenta PST. Optional, un astfel de microorganism poate fi descris prin antibiograma RRRS pentru secventa predefinita de antibiotice.

CARACTERE DEPENDENTE DE AGENTUL PATOGEN e. Citire interpretativa: citirea interpretativa a datelor de sensibilitate este deductia mecanismelor biochimice de rezistenta sau a interferentei sensibilitatii sau rezistentei clinice pe baza fenotipului observat.

SPECTRU caracterizeaza profilul activitatii unui agent antibacterian asupra unor variate specii bacteriene sau grupuri de specii ex: Gram (+), Gram (-), aerobi, facultativ – anaerobi, strict anaerobi Rezistenta dobandita poate modifica, din timp in timp si din loc in loc, pattern-ul de sensibilitate care defineste spectrul original.

PUNCTE DE RUPTURA (BREAKPOINTS) valori specifice ale unor parametri cum sunt: concentratiile minime inhibitorii (CMI) sau zonele de inhibitie, pe baza carora bacteriile pot fi incadrate in categoriile clinice: “susceptibil (sensibil)” “intermediar” “rezistent”. Desemnarea ca “intermediar” ofera de asemenea un spatiu de joc din punct de vedere tehnic, care minimizeaza confuzia intre microorganismele cu CMI apropiat de punctul de ruptura.

PROPRIETATILE ANTIBIOTICELOR Potenta: cantitatea de agent antibacterian activ dintr-o substanta test determinata cu ajutorul unui test biologic, de obicei exprimata in µg/mg. Concentratia: cantitatea dintr-un agent antimicrobian intr-un volum definit de lichid, preferabil de exprimat in mg/l sau intr-o masa definita dintr-un solid, exprimata in µg/g.

ACTIUNE ANTIBACTERIANA Concentratia minima inhibitorie (CMI): cea mai joasa concentratie, exprimata in mg/l, care, in conditii in vitro definite, previne cresterea bacteriilor intr-o perioada definita de timp. Concentratia minima bactericida (CMB): cea mai mica concentratie de antibiotic, exprimata in mg/l, care in conditii definite in vitro reduce cu 99,9% (3 log.) numarul de microorganisme dintr-un mediu continand un numar definit de microorganisme, intr-un interval definit de timp.

PROPRIETATILE ANTIBIOTICELOR Farmacocinetica: studiul concentratiilor unui antibiotic in timp si in diferite compartimente ale organismului, dupa administrarea unei doze date din acel antibiotic. Farmacodinamica: studiul relatiei intre parametri farmacocinetici si magnitudinea si durata raspunsului patogenului.

EFECTUL COMBINATIILOR DE ANTIBIOTICE in vitro Efect indiferent al unei combinatii de antibiotice sau de antibiotice si substante inactive este acel efect egal cu efectele celui mai activ component. Efect aditiv al unei combinatii de antibiotice este acela in care efectul combinatiei este egal cu acela al sumei efectelor componentelor individuale.

EFECTUL COMBINATIILOR DE ANTIBIOTICE in vitro Actiunea sinergica a unei combinatii de antibiotice sau de antibiotice si substante inactive este prezenta daca efectul combinatiei depaseste efectele aditive ale componentelor individuale. Antagonismul este prezent daca se observa reducerea efectului unei combinatii de antibiotice in comparatie cu efectul individual al celei mai active substante.

TULPINI DE REFERINTA bacterii catalogate, caracterizate, cu fenotipuri de sensibilitate la antibiotice stabile, definite. se utilizeaza pentru controlul intern de calitate.

METODE DE TESTARE A SENSIBILITATII Dilutie in bulion: tehnica in care se introduc in recipiente: volume identice de bulion inoculat, volume identice de solutie de antibiotic, dar concentratiile de antibiotic sunt crescatoare (de obicei, in progresie geometrica) un inocul definit Scop: determinarea celei mai joase concentratii care inhiba cresterea bacteriana (CMI) Macrometoda: tuburi - volum minim de 2 ml. Micrometoda: placute de microtitrare – volum < 500 µl

METODE DE TESTARE A SENSIBILITATII Dilutie in agar: incorporarea unui agent antimicrobian in mediu cu agar solid sau semisolid, in progresie geometrica a concentratiilor si aplicarea unui inocul bacterian definit pe suprafata mediului cu agar. Scop: determinarea celei mai joase concentratii care inhiba cresterea bacteriana (CMI).

METODE DE TESTARE A SENSIBILITATII Metoda difuziei in agar: difuzia antibioticului din discuri, tablete, strip-uri (benzi) in medii solide inoculate cu cultura bacteriana da nastere unor zone de inhibitie ale caror diametre sunt in corelatie cu CMI ale bacteriei.

TEMA PENTRU STUDENTI Pregatiti pentru ora viitoare o prezentare in format Power Point, .ppt, despre antibiograma difuzimetrica cu discuri de antibiotice, metoda E – test, metoda dilutiilor!