Tanatocronologie.

Παρουσίαση με θέμα: "Tanatocronologie."— Μεταγράφημα παρουσίασης:

1 Tanatocronologie

2 Definiție Tanatocronologia oferă elemente prin care se poate estima data producerii decesului unei persoane, deci intervalul de timp postmortem, precum și data producerii leziunilor traumatice față de momentul morții, permițând aprecieri asupra intervalului de timp dintre traumatism și deces. ”cea mai bună metodă de stabilire a datei morții este să fii de față când moartea s-a întâmplat”. (Camps)

3 Determ IPM dpdv medico-legal și al investigațiilor prezintă o semnificație importantă unul din obiectivele constante ale Ordonanței de efectuare a necropsiei indif de importanța sa, este totodată un subiect controversat și extrem de subiectiv au fost intens studiate rolul temperaturii corporale, a rigidității, a schimbărilor biochimice din putrefacție, precum și entomologia Generalități Factorii utilizați în determ IPM: - semnele pozitive de moarte; - temperatura corporală; - gradul de descompunere; - schimbările biochimice în umoarea vitroasă - flow-citometrie (?); - conținutul gastric; - activitatea insectelor; - markeri ai scenei crimei (scrisori, haine, etc).

4 Semnele pozitive de moarte
a. Livor mortis (lividități cadaverice, hipostază postmortem) pete/zone roșietice-violacei ce apar prin distribuția/acumularea sângelui în zonele declive ale cadavrului; în funcție de culoarea lor pot oferi informații asupra cauzei de deces; faza de hipostază evoluția → 3 stadii faza de difuziune faza de imbibiție Etiologie Culoarea lividit Mecanism Normal Roșietic-violaceu Sânge venos Intox CO Roșu aprins Carboxihemogl Intox cu cianuri / fluroacetați Negru, albăstrui → roziu Sânge exc de oxigenat ← (-) citocr oxidaza Refrigerare/hipotermie rozii-roșietice Retenția O2 în vasele epidermice Cloruri/nitriți anorganici Maronii + methemoglobinei Hidrogen sulfurat Verzui Sulfhemoglobina

5 (faza de coborâre a sângelui) Faza de difuziune
Lividități ≠ echimoze Faza de hipostază (faza de coborâre a sângelui) Faza de difuziune ( începe procesul de liză a hematiilor) Faza de imbibiție - + la aprox min de la deces - complet instalate la ore - Se instalează la ore de la deces - se instalează la 18 ore de la deces - dispar la digitopresiune, reapar după încetarea presiunii; - dacă se modifică poz cadavrului, apar în noile zone declive; -pălesc la presiune digitală (nu dispar complet) -la schimb poziției cadavrului, livid inițiale persistă, însă apar și altele noi -lividit apar omogen colorate; -la digitopresiune nu-și mai modifică culoare (nu dispar și nici nu pălesc) -nu-și schimbă poziția. - Se formează și coagulii postmoterm (cu aspect lucios, umed, neaderenți) → cruorici → lardacei -petele cadaverice confluează și apar și pe părțile laterale ale cadavrului.

6 b. Rigor mortis (rigiditatea cadaverică) ↑ acidității locale + contractura ↓ ATP (mușchi) → complx actomiozinic nu se mai formează musculară interv mediatorilor chimici (acetilcolina și catecolaminele) => rolul acetilcolinei (la membr paralizate rigidit apare mai greu; în intoxc cu paration → (-) colinesteraza → inactiv acetilcolinei → aceticolina se acumulează => rigidt se instalează rapid se pune în evidență la niv articulațiilor se instalează în sens cranio-caudal și dispare în aceeași ordine de instalare prezintă 3 stadii de stare de rezoluție Fiziopatologie Condițiile de mediu modif rigid cadaverică: → mediu uscat cu T↑ => rigidit apare rapid → mediu umed, rece => rigidit va debuta tardiv

7 → la 14-24 ore postmoterm; De instalare de stare De rezoluție
→Apare la 1-3 h de la deces, inițial fiind obsv la mușchii masticatori și la mușchii cefei →La aprox 4-6 h postmortem corpul dev rigid →Se ”rupe” ușor, după care se resintalează →Se prod piloerecția, retracția scrotului și elim de urină, mat fecale/spermă. → la ore postmoterm; → este completă și totală; → se învinge cu greutate, după care nu se mai reinstalează în articul resp → începe la h postmortem; → durează 1-2 zile, după care se diminuează treptat; → după învingerea rigidit nu se mai reinstalează. Spasmul cadaveric (rigidit cataleptică) – se instalează brusc după moarte, prez o formă generalizată (păstrează poz corpului din mom morții) sau localizată (prin conserv fizionomiei/atitudini la unul din mbr sup) + moartea se produce rapid - electrocuții, decapitări, împușcări !

8 Temperatura corporală
Factorii ce intervin în ↓ rapidă/lentă a temper corporale postmortem: - temper corporală inițială; - hainele; - postura; - temper ambientală; - curenții de aer și umiditatea; - hemoragiile Temperatura corporală În 1863,Taylor și Wilkes – lucrări prin care au introdus noțiunile de temperatură internă, gradientul de căldură; În 1960 – 1970, Marshall și colaborat – lucrări ce au explorat aspectele matematice și au confirmat exponențial curba de răcire rectală; În ciuda tuturor cercetărilor științifice, determ IPM continuă a nu fi precisă; După deces → corpul se răcește, indifer de gradele temper ambientale (37/≥ 37); Legea lui Newton de răcire rata răcirii corporale este proporț cu diferența între suprafața corporală și mediul înconjurător Reprez grafic – o curbă a unei singure expresii exponențiale și nu o linie dreaptă; Însă, corpul uman nu se supune în totalit Legii lui Newton → astfel că plasarea unui termometru (rect) pt a măsura temp centrală, acesta nu va înregistra nici o scădere o perioadă de timp => + ”platou” ce formează partea sup aplatizată/ușor înclinată

9 Temper corporală inițială → nu poate fi stabilită la a fi 37◦ C → ex dacă temper la niv cav bucale va fi de 37 C – în axilă vor fi cu câeva grade mai puțin, iar în rect cu un grad mai mult; → în patolog febrile – T ↑ cu 4-5 grC; hemoragiile cerebrale/ anumite droguri pot cauza de asemenea hipertermie; → victimele expuse unei agresiuni/crime pot avea T ↓ aprox 10grC. Postura → pierd căldurii prin piele este afectată/condiționată de accesul aeruluu și de oportunitatea convecției și a radiației; → un cadavru găsit în poziție fetală va expune mult mai puțină supraf corporală => o pierdere mai lentă a Temp corporale; → un cadavru găsit în decubit dorsal va pierde căldura mult mai repede Temper mediului înconjurător → este factorul major în răcirea cadaverică; → când victima decedează în baie, atunci întregul proces de răcire va fi dat peste cap, contrar cazurilor când o victima decedează în apă rece, lacuri/mare.

10 Metode de evaluare a temperaturii corporale postmortem
În prezent,una din cele mai utile metode – normograma publ de Henssge (bazată pe calc convent de un progr computerizat (G, T med înconj, haine uscate/ude) – rez are o probabilit de 95% Metode de evaluare a temperaturii corporale postmortem estimarea temper atingând cadavrul cu mâna – cea mai utilă și la îndemână metodă; - un cadavru găsit în interior în zonele cele mai expuse se va răci în 2-4 h, iar în zonele mai puțin expuse în 6-8 h; tradioțională metodă de lua temperatura – plasarea unui termometru în rect ( termometru chimic/termocuplu ce să poată citi între gr) → trebuie inserat la cel puțin 10 cm mai sus de anus, având gradațiile, de preferat, vizibile → trebuie lăsat câteva min și de preferat sunt citiri la interv de timp → în cazurile cu suspiciune de agresiune sexuală de orice tip, nu treb introdus înainte de a preleva probe pentru examinări ale confirm unui potențial viol → ideal ar fi de luat o primă citire a temper la fața locului; în viitor → + termografia cu microunde a creierului și a ficatului, precum și monitorizarea cu infraroșu a temper cutanate. Vechea regulă – tempr ↓ cu 1/1,5 ◦C/h O altă regulă – scăderea in gr de la 37 și adunat 3 => IPM în ore

11 Summary Deces de până la 2 ore Deces de până la 6-8 h
Deces de peste 18 ore Deces de peste 36 ore Corp cald Lividități cadaverice schițate Fără rigiditate Lividit în std I Rigiditate generalizată Corp rece Lividit std I Rigidititate generalizată Lividit std II Lividit std III Lividit sdt III

12 Putrefacția Proces cadaveric distructi tardiv -țesuturile și organele se tranf într-o magmă negricioasă cu miros specific, neplăcut asem ouălelor stricate faza gazoasă /emfizematoasă 2 faze faza de lichefiere Pata verde de putefacție Circulația postumă Flictenele Emfizemul de putrefacție Mirosul pestilențial Evidentă la aprox 20 ore (vare) și 48-72h (iarna) + în FID Evidenț desenului vascular – dungi de culoare roșiatică/cafeniu-murdar Localiz inițial pe membre, pereții laterali ai trunchiului/în jurul plăgilor Acumulări de gaz de descompunere subepidermică – sep/clivarea stratur tegument → vezicule cu conț gazos Umflarea cadavrului prin acumularea gazelor La niv capului – colorație verzui-negricioasă, ochi umflați, ieșiți din orbite limba prolabată (asp batracian) Miros particular – acru-grețos, pătrunzător, deteminat de ptomaine (putrescina și cadaverina +4-6 zile postmoterm) Tablou clinic

13 Reguli de apreciere cronologică - cifra care indică zilele iarna, indică orele vara (Devergie) - putrefacția începe în a 2-a zi de vară și a 8-a zi de iarnă de la deces; - 1 săpt de putrefacție în aer= 2 săpt de putrefacție în apă= 8 săptămâni de putrefacție în sol; - 1 zi de expunere a cadavr la aer = 1 săpt de menținere în apă= 1 lună îngropat în pământ.

14 Schimbările biochimice din umoarea vitroasă
Reprez subiectul cercetărilor în med legală de peste 50 de ani, însă nu a fost niciodată acceptat pe deplin Umoarea vitroasă este preferată – cel mai puțin contaminată de autoliză Cea mai comună investigație pt determ IPM – măsurarea K (după moarte, K iese din retină prin membr celulare permeabile – corpul vitros K↑) → utilă după ore (variabilit de ± 10 în primele 24h, ± 20 în 48h, ± 30 în primele 72h) alte investig – electroliții (cf Pounder et al.) – 200 de autopsii m-l → ex concentr dif ale elecroliților de la stg la dr → caz fără proc de putrefacție – K 15mmol/l → Na și Cl ↓ după moarte – Cl ↓ cu 1mmol/l/h și Na ↓ 0,9 mmol/l/h → Na ≥ 155, Cl ≥ 135 și urea ≥ 40 => dehidratare ante-mortem → Na și Cl – normale, urea ≥ 150 mmol/l => diag de uremie +

15 Flux-citometrie Este investigată în determ timpului de la deces Procedură încă în stadiul de experiment În prezent, analizele implică utiliz de țesut splenic – corelându-se prin flow-citometrie degrad ADN-ului în țesut prin comparație cu alte țesuturi a căror IPM este cunoscut.

16 Conținutul gastric Permite aprecieri asupra intervalului de timp dintre ultima masă și deces, având în vedere că alimentele sunt digerate și eliminate într-un timp variabil (limite între 2-10 ore); Laptele, ceaiul, cafeaua – trec în intestin în aprox 2 ore; Brânzeturile – aprox 2-3 ore; Ouăle, carnea tocată, pâinea veche, biscuiții, portocalele, prunele în aprox 3 ore; Cartofii, pâinea proaspătă, carnea friptă/fiartă, orezul – 3-4 ore; Varza și legumele uscate – aprox 4-5 ore; Friptura de oaie, port, gâscă și peștele – aprox 5-6 ore; Sarmalele, friptura de rață – aprox 6-7 ore. O evaluare postmoterm ideală a conținutului gastric include: - descriere a naturii, cantității, mărimii și starea conținutului; - o examin microscopică a conținut, dacă e dificil de identif macrosc; - examin a intestin subțire ( pt a vedea progresia aliment); - o examin toxicologică pt determ toxicelor, drogurilor; - o evaluare a condiției medicale, a medicației (dacă este cazul) – Fișa MF

17 Activitatea insectelor
Entomologia m-l – un aport deosebit în tanatocronologie, dar și pentru a oferi inform asupra locului de depozit a cadavrului - studiul ciclurilor de dezv postembrionară a artropodelor ce colonizează cadavrul Sunt descris (Mina Minovici) următ serii de insecte necrofage: 1. valul inițial – diptere – muște (iși depun ouăle) / direct larvele – unde ex sol de continuit tegument (plăgi, excoriații)/pielea mai subțire; 2. valul coleopterelor carnivore – pref țesut adipos; 3. valul dipterelor(pyophila și anthomya) și coleopterelor – interesate de produsele de degradare proteică – 4-12 luni de zile; 4. valul dipterelor(tyreoptora, lonchea, ophyra, phora) și coleopterelor sylphide – atrase de țesut transf într-o magmă negricioasă ce emană amoniac ; 5. valul acarienilor – pătrund subtegumentar, în țesut musculo-adipos; 6. valul coleopterelor ( aglossa, tineola, attagenus, anthrenus) – devorează aponevroze, tendoane, ligamente; 7. ultimul val al coleoterelor (tenebrio obscuras și ptinus bruneus)

18 Metamorfoza completă postembrionară: - ou – de coloraț albicioasă și dimens de aprox 2 mm, sunt depuse în grămezi (50-100) – mușița - în primele 8 oe - larvă – cu un ciclu de zile – creșterea progresivă concomitent cu năpârlirea/nimfoza – durează 1-3 zile – larva nu se hrăneșe și nici nu se deplasează - pupă - situată într-un înveliș opac (cocon) în f de butoiaș - durată de zile; - adult și puparium gol- după aprox 20 zile de la trasnf larver în pupă Calculul IPM – prin aplicarea de form de calcul pornind de la tipul insectei analizate cu cunoașterea ciclului său evolutiv. artropodele aflate în diverse stadii de dezvolt trebuie recoltate și create condițiile necesare finalizării proces evolutiv și apariței adultului.

19 Markerii de la cercetarea la fața locului – ultima metodă de a determ când a avut loc decesul unei pers mail-uri, scrisori; Evidenț luminii aprinsă/stinsă; Dacă TV deschis - data/ora când a fost deschis; Mâncare/vase murdare; Moment când a fost văzut ultima dată de vecini/dacă a fost obsv vreo schimbare

20 Alte metode de evaluare a IPM – fenom postvitale
Manif postvitale: cilii cel epiteliale respiratorii prezintă mișcări (în sol salină) – până la 5 ore; leucocitele își continuă mitozele timp de 5-8 or – unele + propr de fagocitare – 30 ore; spermiile și ovulele păstrează motilitatea și capacit de fecundare – până la 70 ore; diam pupilar variabil la stimulare famarcolog (atropină, aceticolină) – timp de4-8 ore; sinteza postmortem a ADN și ARN în tesut cadaverice - între 2,5 și 32 ore; musculatura vaselor – contracție după stimulare ≤ 2 ore; uter contractic – până în 6 ore; nervi periferici excitabili electric – 1-2 ore;

21 mușchi scheletic excitabil electro-mecanic → percuția mușch brahial – prez 3 faze ale excitabilit mecanice → contrc idiomusculară propagată – 1,5-2,5 h → spasm muscular – reversibil – 4-5 h → spasm muscul slab – ireversibil – 8-12 h mușchi excitabil electric → prin aplicarea a 2 electrozi la niv musch orbicular al ochiului -> excitație propagată până la un hemifacies în std timpurii (1-6 h)

22 Studii privind determinarea intervalului postmortem
Elias E. et al. Determination of time of death based on histological stain and immunostain changes. Jurnal Sains Kesihatan Malaysia 2(2) 2004: 63-70 Studiu – pe un lot de 100 de cadavre, Forensic Unit of General Hospital of Kuala Lumpur (FUHKL) - s-a prelevat ca și probă de prelucrare piele (pe peretele lat al abdom – 1x1x1,5 cm diam) - teorie de dem – schimb histologice ale pielii în cursul apoptozei pot fi folosite în determ IPM - s-a demonstrat că severit apoptozei celulare poate fi crescută/scăzută de + anumit markeri: marker-ul p53 (induce apoptoza celulară) / prot Bcl-2 (inhibă apoptoza cel) - concl – parametrii p53 și prot Bcl-2 – pot fi utiliz ca markeri în determ IPM Donaldson A.E, Lamont I.L. Biochemistry changes that occur after death: potential markers for determining post-mortem interval. PLoS One, 8(11); 2011. - studiu pe animale (șobolani, porci) – pe o per de 96 de ore post-mortem - s-au măsurat ph-ul sângelui și schimb cantit a 6 metaboliți (hipoxantina, ac lactic, ac uric, amoniacul, NADH, ac formic) - rez: ph-ul sângelui ↓ de la 7.4 – 5.1 (cu o trecere prin 6.1 după 24 h) concentr hipoxantinei, NADH-ului, amoniacul, ac formic ↑ potențiali markeri de determ IPM

23 Watson William J. DNA degradation as an indicator of post-mortem interval. 2010
- studiu pe probe prelevate de la 7 porci domestici, probe ce ulterior au fost incubate în labort sub condiții control/necontrol – pt a simula cazurile din med legala gasite sub diverse forme și condiții - princ pe care s-a bazat studiul – degrad AND-ului consec a autolizei – potențial indicator pt IPM - 9 primeri de analiză amplificați polimorfic în mod aleatoriu și 3 seturi de primeri cu amplfiicări directe – au fost analizați pt a determ fragm AND-ului - datele obținute de la aceste analize – profilul genetic generat furnizează inform utile pt estimarea IPM ( rez cele bune pt prim 72h) Wehner F. et al. Delimitation of the time of death by immnuhistochemical detection of glucagon in pancreatic α cells. Forensic Science International, 2001. Studiu – 214 cadavre, cu un interval postmortem între 1-21 zile - a fost prelevat ţesut pancreatic după fixare în formol şi tratat imunohistochimic - pentru punerea în evidenţă a glucagonului, s-a utilizat un ca şi ac primar un ac policlonal al glucagonului provenit de la şobolani IPM < 6 zile → rct imunohistochimica + (rct Ag-Ac) IPM 7-13 zile → rct imunohistochimica variabilă ± IPM > 14 zile → fără nici o rct imunohistochimică

24 Rules you can live with ... Nu există doar un singur marker precis pentru intervalul post-mortem, doar dacă există un martor sau o caracteristică precisă; Precizia scade pe măsură ce intervalul se prelungește; Chiar și cu multe variabile justificate, trebuie să fim precauți; (suntem o societate dependentă de date, dar nu știm cât de des interacționează variabilele independente). Un interval ar trebui întodeauna dat; raportarea unui interval postmortem exact este întotdeauna suspect; O opinie nu trebuie să depășească o interpretare rezonabilă de date/metode; Fți atenți la prejudecăți ( alegerea unei metode/date care pot susține o anumită ipoteză dorită); Selecția experților cu atenție!