genul Bacillus genul Clostridium genul Corynebacterium

Παρουσίαση με θέμα: "genul Bacillus genul Clostridium genul Corynebacterium"— Μεταγράφημα παρουσίασης:

1 genul Bacillus genul Clostridium genul Corynebacterium
Bacili Gram pozitivi genul Bacillus genul Clostridium genul Corynebacterium Bacillus anthracis, showing centrally placed endospores and a streptobacillus arrangement

2 Genul Bacillus

3 Caractere generale: bacili Gram - pozitivi aşezare în lanţuri aerobi
spor situat central, Ø spor < Ø bacil capsula (B. anthracis)

4 Specii : B. anthracis (infecţia cărbunoasă) -singura specie patogena
B. cereus (toxiinfecţii alimentare) B. subtilis (saprofit, rar toxiinfecţii alimentare) B. polymyxa (scop industrial pentru biosinteza antibioticelor) B. stearothermophylus (controlul sterilizării prin autoclavare)

5 Patogenitate Bacilul cărbunos invadează organismul gazdă şi elaborează o exotoxină.

6 Bacillus anthracis  antraxul sau infecţia cărbunoasă
antropozoonoză, are un caracter profesional: fermieri, medici veterinari, macelari, industria pielariei la animale ierbivore (ovine, bovine, mai rar la cabaline şi suidee)  pătrunderii sporilor prezenţi pe sol. omul se îmbolnăveşte prin contactul cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acestea.

7 Antraxul Forma cutanată Forma pulmonară Forma gastro - intestinală
Manifestarea clinică umană este condiţionată de calea prin care bacteriile pătrund în organism. Forma cutanată Forma pulmonară Forma gastro - intestinală

8 Forma cutanata – “pustula maligna”
apare ca o leziune unica / multipla inconjurata de edem la inceput, apare sub forma de macula –papula - pustula apoi, se transforma intr-o crusta de culoare neagra (de aici provenind si numele de carbune)

9 Antrax cutanat 2 1 3 1 - vezicula 2 - pustula 3 - crusta

10 Forma pulmonara se manifesta sub forma unei pneumonii severe

11 Antrax respirator contaminarea: inhalarea sporilor

12 Forma gastro - intestinala
evolueaza ca o enterita grava cu scaune muco - sangvinolente

13 Antrax gastrointestinal
Contaminarea: ingestia de carne infectata

14 Tratament ser ce contine anticorpi specifici impotriva bacilului carbunos, Penicilina – doze mari. !Pacientul va fi internat si izolat pana la obtinerea vindecarii! tratamentul cu penicilina dureaza cel putin 10 zile; se administreaza doze mari de penicilina G – UI, la fiecare 6 ore. daca pacientul este alergic la penicilina, ca alternativa terapeutica, pot fi utilizate urmatoarele chimioterapuice: eritromicina, ciprofloxacina eritromicina.

15 Tratament leziunile tegumentare trebuie atent ingrijite – toaletate si badijonate. daca boala este deosebit de severa, se pot administra seruri ce contin antitoxina antrax; mai pot fi utilizate medicamente precum: antipiretice tonice cardiace.

16 Prevenirea bolii: sterilizarea animalelor moarte din zonele endemice (incinerare, îngropare în gropi acoperite cu var). produsele animale contaminate – autoclavate

17 VACCINAREA IN ANTRAX vaccinul NU contine B.anthracis
vaccinul a fost introdus in 1970 ofera protectie fata de forma cutanata si cea inhalatorie este recomandat persoanelor intre de ani expuse la locul de munca si militarilor prezinta numeroase efecte adverse sunt necesare rapeluri anuale, nu ofera protectie

18

19 Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa
recoltarea produselor patologice: principalul produs patologic: – serozitatea din pustula se mai poate recolta: sputa, fecale, tesut de necropsie

20 Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa
examen microscopic direct: pe frotiu colorat Gram: apar sub forma de bacili lungi, izolati sau in lanturi Gram – pozitivi capsulati

21 BACILLUS ANTHRACIS cultura pura produs patologic

22 Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa
izolarea: se realizeaza prin insamantare pe: geloza simpla geloza - sange

23 Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa
Identificare: Proprietati morfo-tinctoriale: bacili mari, lungi si grosi cu capete taiate drept asezati in lanturi asemanati cu “trestia de bambus” Gram – pozitivi capsulati imobili sporulati cu sporul situat central (Ø sporului < Ø celulei vegetative

24 Diagnosticul de laborator in infectia carbunoasa
Caractere de cultură: pe mediile solide: colonii mari, plate, uscate, opace, cu marginile neregulate, comparate cu o “coama de leu” / ”cap de meduza”. formele R - patogene

25 BACILLUS - agar nutritiv

26 BACILLUS ANTHRACIS Agar - sange
NU produce hemoliza! AGAR CROMOGEN

27 Diagnosticul infectiilor produse de bacteriile anaerobe Genul Clostridium Anaerobi nesporulati

28 se disting de ceilalti germeni prin incapacitatea de a se dezvolta in prezenta oxigenului atmosferic
necesita un potential de oxido - reducere scazut necesitand medii speciale si tehnici adecvate de cultivare

29 Se impart in 2 mari grupe:
ANAEROBI SPORULATI (Genul Clostridium) ANAEROBI NESPORULATI (o multitudine de germeni) prezenti pe mucoase si in intestinul omului,obisnuit comensali, rar intalniti in patologia umana

30 Cultivarea anaerobilor
MEDII DE CULTURA UTILIZATE: - bulion cu acid thioglicolic - Tarozzi - geloza Veillon (se obtin culturi in profunzimea mediului, realizate prin incorporare) Tehnica Ott (se insamanteaza pe mediu solid, agenti reducatori si se sigileaza cu parafina).

31 Genul Clostridium a primit numele dupa forma determinata de spor care are diametrul > diametrul transversal al celulei – o deformeaza larg raspanditi in special in sol se pot gasi in intestinul omului si al animalelor, praf, apa, lapte

32 Caractere generale bacili Gram - pozitivi, sporulaţi
Ø spor > Ø bacil sporul situat: terminal subterminal central sporul asigură rezistenţa deosebită în mediul exterior mobili, necapsulaţi Excepţie: C. perfringens → imobil, capsulat

33 Caractere generale strict anaerobi
unele specii produc exotoxine puternice si sunt patogene pentru om si animale. majoritatea speciilor saprofite sol materie organică în descompunere rol important în procesele de putrefacţie

34 Spori

35 Specii de importanta medicala:
Cl.tetani Cl.botulinum germenii gangrenei gazoase Infectiile apar dupa crearea unor conditii speciale de inmultire si elaborare de toxina in tesuturi, prin ranire (tetanos, gangrena gazoasa) in alimente ingerate (botulism,toxiinfectii date de Cl.perfringens)

36 Toxiinfectia tetanica
Tetanosul - toxiinfectie caracterizata prin simptome nervoase cu contractii tonico -clonice si paralizii data de toxina bacilului tetanic care difuzeaza in organism si actioneaza asupra sistemului nervos Infectia apare in urma unor plagi (adanci si zdrobite / in urma unor intepaturi) murdarite de impuritati (pamant, resturi de imbracaminte)

37

38 Factor de patogenitate : toxina tetanică
Are două componente: tetanospasmina → componenta neurotoxică tetanolizina → liza hematiilor

39 Patogeneza toxina tetanica
blocheaza eliberarea de neurotransmitatorilor inhibitori ai sinapselor neuromusculare. se elibereaza continuu acetilcolina, ceea ce conduce la aparitia: spasmelor neuromusculare, disfunctiei nervilor cranieni, cu aparitia de trismus, risus sardonicus, in final contractura generalizata (opistotonus), deces prin spasm glotic

40 Tratament tratament initiat pe baza diagnosticului clinic
toaleta corespunzătoare a plăgilor Penicilina

41 Profilaxie imunizare cu anatoxina tetanica asociata cu anatoxina difterica si B.pertussis sub forma trivaccinului DiTePer la primovaccinare ulterior,cu bivaccin DiTe (anatoxina tetanica asociata cu anatoxina difterica)

42 Diagnostic direct diagnosticul in tetanos se bazeaza in mare masura pe: observatia clinica cu simptomatologie specifica. administrarea serului antitetanic se face pe baza suspiciunii clinice fara a astepta rezultatul examenului de laborator

43 Recoltarea produselor patologice
puroi tesuturi din plaga pansamente medicamente

44 Examen microscopic Nu da rezultate, adesea, deoarece bacilii tetanici sunt putini la numar sau se pot confunda cu alti germeni asemanatori!

45 Izolarea medii speciale pentru anaerobi

46 Identificarea Caractere morfo - tinctoriale:
pe frotiu colorat Gram: se vad bacili lungi, subtiri, drepti, cu capatul taiat drept unii au un spor terminal, mare, rotund, care ii dau aspect de “bat de tobosar” sau “ac de gamalie” sporii liberi sunt rari coloratia Möeller – pentru spori

47 Clostridium tetani - spor situat teminal

48

49 Identificarea Caractere de cultura:
bacilul tetanic se dezvolta pe medii simple in anaerobioza stricta pe geloza apar colonii rotunde, cenusii - galbui, marginile rau delimitate, structura granulara.

50 Toxiinfectia botulinica
botulismul - toxiinfectie alimentara foarte grava cauzata de Cl. botulinum mortalitate ridicata caracterizata prin fenomene gastro -intestinale si nervoase apar prin ingerarea unor alimente conservate necorespunzator de origine animala (carne, sunca) sau vegetala (diverse conserve) in care s-a dezvoltat bacilul botulinic si a eliberat toxina sa.

51

52 Factorii de patogenitate: toxina botulinica
cea mai puternică toxină cunoscută 7 tipuri antigenice (A→ G) la om implicate tipurile A, B, E blochează transmiterea influxului nervos prin inhibarea secreţiei de acetilcolină la nivelul sinapselor neuromusculare → moarte prin paralizie flască a muşchilor respiratori sau stop cardiac

53

54 Depistarea toxinei inocularea intraperitoneală la şoarece a serului pacienţilor sau alimentului incriminat  moartea şoarecilor cu semne de paralizie a trenului posterior

55 Identificarea tipului antigenic al toxinei
reacţia de seroneutralizare : se administrează şoarecilor şi ser antibotulinic → vor supravieţui animalele inoculate cu amestec toxină - antitoxină omoloagă.

56 Tratament administrare precoce de ser antibotulinic trivalent (A, B, E) după identificarea tipului antigenic administrarea ser monovalent Profilaxie: metode de conservare care distrug sporii de C. botulinum

57 Diagnostic direct: Recoltarea produselor patologice:
alimentul incriminat varsaturi fecale urina sange

58 Examen microscopic direct
lipsit de importanta!

59 Izolarea Medii de cultura pentru anaerobi: bulion cu acid thioglicolic
mediul Tarozzi geloza Veillon (se obtin culturi in profunzimea mediului, realizate prin incorporare) Tehnica Ott (se insamanteaza pe mediu solid, agenti reducatori si se sigileaza cu parafina).

60 Bulion cu acid thioglicolic (mediu lichid; la suprafata se adauga ulei de parafina)
Bulion cu acid thioglicolic (mediu lichid; la suprafata se adauga ulei de parafina Bulion cu acid thioglicolic (mediu lichid; la suprafata se adauga ulei de parafina

61 Mediul Tarozzi (mediu lichid, cu albus de ou; la suprafata se
adauga ulei de parafina)

62 Identificarea Caractere morfologice: bacili sporulati
numerosi spori liberi 4 - 8 cili peritrichi nu au capsula Gram - pozitivi

63 Clostridium botulinum – spor situat subterminal

64 Identificarea: Caractere de cultura: cultura are miros ranced
colonii mari, suprafata neregulata, centru opac margini filamentoase consistenta untoasa

65 Caractere de patogenitate:
Toxina botulinica omoara animalul sensibil cu simptome caracteristice

66 Germenii gangrenei gazoase
Gangrena gazoasă: toxiinfectie grava apare ca o complicatie a plagilor (de razboi sau accidentale) prin murdarirea lor cu pamant si corpi straini prin zdrobirea tesuturilor in care se creeaza conditii de anaerobioza prin devitalizare si formare de cheaguri de sange.

67 Gangrena gazoasa este o infectie obligator polimicrobiana
C.perfringens C. hystoliticum C. oedematiens (novyi) C. septicum C. sporogenes C. perfringens - nu lipseste niciodata! In multe cazuri in plaga se dezvolta si germeni aerobi. Infectia se caracterizeaza prin: culoare livida a tesuturilor, edem care creste rapid infiltrare cu gaze, miros putrid, necroza

68 Gangrena gazoasa

69 Gangrena gazoasa

70 Factori de patogenitate :
- toxine şi enzime care favorizează evoluţia rapidă a infecţiei toxine cu efect letal, determină necroză şi determina hemoliză Diagnostic : urgenţă chirurgicală!

71 Recoltarea produsului patologic
serozitate din profunzimea plagii fragmente de tesuturi sange urina fecale conserve

72 Examenul microscopic direct - este obligator de mare valoare diagnostica
frotiu colorat Gram din produsul patologic → polimorfism: bacili Gram - pozitivi, mari, grosi capete rotunjite sau tăiate drept, mărimi diferite, spori situaţi central (barcute), subterminal (racheta de tenis) fara spori nu au capsula

73

74 Tratament debridări largi excizia ţesutului devitalizat
antibiotice: Penicilină, Metronidazol oxigen hiperbaric ser antitoxic polivalent

75 GENUL CORYNEBACTERIUM
bacili Gram - pozitivi aranjati, in frotiu, sub forma de: “litere chinezesti” “palisade” la capete prezinta corpusculii metacromatici Babes - Ernst  aspect de “haltera”

76 Genul Corynebacterium Reprezentanti
Specii patogene: Corynebacterium diphteriae Bacili pseudodifterici sau difteromorfi = specii comensale din microbiocenoza faringiană şi cutanată Corynebacterium xerosis Corynebacterium hoffmanii

77 Corynebacterium diphteriae
3 tipuri: gravis (izolat iniţial din forme grave de boală), mitis (izolat din forme clinice mai uşoare) intermedius (izolat din forme clinice cu evoluţie medie)

78 False membrane Difteria

79 Corynebacterium diphteriae Difteria
angină febrilă, formându-se pe faringe şi, mai ales, pe amigdale, o falsă membrană, aderentă, sângerândă la detaşare, de culoare alb-cenuşie. simptome generale severe, de intoxicaţie şi de afectare a mai multor organe: miocardică, nervoasă (paralizia vălului palatin, polinevrită), hepatică, renală suprarenală.

80 Difteria exotoxina - factorul major de patogenitate al bacilului difteric bacilul difteric rămâne localizat în faringe toxina difterica difuzează pe cale hematogena toxină pantropă, cardiotopă, neurotropă, hepatotropă => manifestări nervoase (paralizia vălului palatin, polinevrită), miocardită, afectare renală şi suprarenală.

81 Difteria exotoxina - factorul major de patogenitate al bacilului difteric toxina este produsă numai în condiţii de conversie lizogenă, prin bacteriofagul β-tox

82 Difteria - Recoltarea produselor patologice
se recoltează exudat faringian cu 3 tampoane faringiene se detaşează o porţiune din falsa membrană (daca este posibil) pentru depistarea purtătorilor se recoltează un tampon faringian şi un tampon nazal.

83 Difteria - Examen microscopic direct
I tampon recoltat => două frotiuri: un frotiu colorat Gram un frotiu colorat prin coloraţia specială Neisser. Gram: bacilii difterici apar drepţi sau uşor încurbaţi, ambele extremităţi umflate (coryne = măciucă), datorită corpusculilor metacromatici Babeş - Ernst. aşezarea în frotiu şi aspectul morfologic sugerează “litere chinezeşti”.

84 Genul Corynebacterium

85 Difteria - Examen microscopic direct
Coloraţia Neisser - pentru evidenţierea corpusculilor metacromatici. corpusculii metacromatici = albastru - închis, corpii bacterieni = culoare galben - brună

86 Genul Corynebacterium

87 Cultivare II - lea tampon faringian recoltat:
se introduce în mediul de îmbogăţire OCST (ou, cisteina, ser de bou, telurit de potasiu) se incubează la 37°C timp de de ore. se fac pasaje pe un mediu selectiv (Tinsdale). III - lea tampon este însămânţat pe: mediul Löffler, mediul selectiv mediul Tinsdale, cu telurit de potasiu bacilii difterici = colonii mici, negre, cu halou brun difteromorfii = colonii negre, lucioase, fără halou

88

89 Corynebacterium diphteriae
“FLOARE DE MARGARETA” GELOZA SANGE

90

91 Bacilul difteric - Proprietăţi de cultură
După aspectul culturii pe medii lichide şi solide se recunosc cele 3 tipuri de bacil difteric: gravis: pe mediu solid dezvoltă colonii R (rugoase): “floare de margaretă” mitis: colonii de tip S, netede, untoase, bine delimitate; tulbură uniform mediul lichid intermedius: colonii rotunde, bine circumscrise, dar cu suprafaţa neregulată; lasă mediul lichid limpede, formând un inel aderent de tub şi depozit granular Pseudodiftericii formează colonii netede, cremoase, iar mediul lichid este uniform tulbure.

92 Proprietăţi biochimice
se utilizează pentru diferenţierea bacililor difterici de pseudodifterici: producerea de H2S pe medii cu cisteină, descompunerea ureei, fermentarea glucozei şi zaharozei pentru diferenţierea tipurilor de bacili difterici între ei (fermentarea amidonului, glicogenului, dextrinei).

93 Teste de patogenitate pentru evidenţierea producerii de toxină:
teste in vivo teste in vitro

94 Teste de patogenitate Teste in vivo
demonecroza la iepure (testul Fraser): i.d. filtratul unei culturi de bacil difteric toxigen => 2-3 zile escară umedă; protecţia cu ser antidifteric previne formarea escarei. seroneutralizarea prin inocularea la cobai: 2 cobai, unul fiind protejat cu ser antidifteric (250 UA). celor 2 cobai li se administrează s.c. filtratul culturii testate. cobaiul neprotejat => va muri în de ore de la inoculare, cobaiul protejat nu prezintă nici un semn de suferinţă.

95 Teste de patogenitate Teste in vivo
stabilirea unităţii de măsură in vivo a toxinei, care este DLM (doza limită mortală). 1 DLM de toxină difterică = cantitatea de toxină care omoară un cobai de 250 de grame în 4 zile, cu leziunile caracteristice.

96 Teste de patogenitate - Teste in vitro
reacţia de precipitare în gel = test Elek (determinarea producerii de exotoxină) în plăci Petri cu geloză preparată cu ser de bou, se depune pe suprafaţa mediului o bandă de hârtie de filtru sterilă, îmbibată cu ser antitoxic, ce conţine 100 UA/ml. perpendicular pe banda de hârtie de filtru se însămânţează tulpinile de cercetat, un martor sigur toxigen şi un martor netoxigen. 24 h, 370C, tulpinile toxigene => linii fine de precipitare la locul de întâlnire dintre toxină şi antitoxină.

97 Teste de patogenitate - Teste in vitro
Testul Elek

98 Teste de patogenitate - Teste in vitro
reacţia de floculare Ramon: determinarea cantitativă a toxinei difterice, cunoscând valoarea antitoxică a unui ser antidifteric, invers = măsurarea puterii antitoxice a unui ser antidifteric, cunoscând valoarea toxinei. Unitatea de măsură a toxinei in vitro este limita floculantă (Lf). 1 Lf floculează în prezenţa unei cantităţi de antitoxină de 1UA (unitate antitoxică). 1UA este cantitatea de ser antidifteric care neutralizează 100 DLM.

99 Diagnosticul indirect
în scop epidemiologic, pentru testarea imunităţii antidifterice în colectivităţi pentru controlul eficienţei vaccinărilor.

100 Diagnosticul indirect Diagnostic serologic
Hemaglutinarea pasivă: diluţii din serul de cercetat se pun în contact cu hematii tanate încărcate cu anatoxină difterică. in prezenţa anticorpilor antitoxici se produce aglutinarea hematiilor. prin calculul comparativ cu hemaglutinarea dată de un ser antitoxic test se determină titrul anticorpilor exprimat în unităţi antitoxice (UA). titrul de anticorpi se determină cu precizie mai mare prin reacţia de seroneutralizare.

101 Diagnosticul indirect Diagnosticul biologic
IDR Shick = IDR de neutralizare toxină -antitoxină, testează starea de imunitate antidifterică se practică mai ales în colectivităţi i.d., pe faţa anterioară a braţului drept 0,2 ml toxină care conţine 1/50 DLM cobai. pe faţa antebraţului opus se injectează acelaşi volum, din aceeaşi toxină inactivată prin căldură. reacţia se citeşte după 48 de ore.

102 Diagnosticul indirect Diagnosticul biologic
IDR Shick Reacţie pozitivă: eritem, un edem uşor infiltrat cu un diametru minim de 10 mm. reacţia Shick pozitivă = persoana respectivă NU are anticorpi neutralizanţi sau aceştia sunt prezenţi < titrul de 0,03 UA/ml sânge circulant = titrul minim protector. persoane cu reacţia Shick + trebuie să fie vaccinate antidifteric.

103 Diagnosticul indirect Diagnosticul biologic
IDR Shick: Reacţia negativă: lipsa eritemului la antebraţul drept sau unul cu diametrul < 10 mm. = reacţie negativă persoana respectivă are imunitate antitoxică, antidifterică (antitoxine circulante la nivelul titrului protector). nu este necesară vaccinarea. apariţia eritemului la antebraţul stâng arată o alergizare la proteinele toxinei difterice. dacă este asociat cu o reacţie de aceeaşi intensitate şi la antebraţul drept, este o reacţie pozitivă combinată cu o reacţie alergică.

104 Tratament Antitoxina (ser care contine anticorpi antitoxina)
Antibiotice - Eritromicina, - Penicilina

105 Profilaxie Vaccinare DTP DT ADPA