SANGELE FUNCTIILE SANGELUI

SÂNGELE Este mediul principal de transport al nutrientilor si al oxigenului necesar celulelor metaboliactive ale corpului omenesc. Volumul este de 4-5 litri la femei, 5-6 litri la bărbati si ocupă cam 8% din greutatea corpului. Sângele este un tesut conjunctiv lichid. Contine celule si fragmente de celule aflate într-un matrix intercelular numit plasmă sangvină. PLASMA reprezintă portiunea lichidă a sângelui si contine aproximativ 90% apă si 10% elemente organice si anorganice dizolvate în apă : Proteine (fibrinogenul cu rol în coagulare, albumina, globulinele si imunoglobulinele), glucide (glucoza), lipide (trigliceride si colesterol), electroliţi (calciu, sodiu, potasiu, magneziu, etc.). Elementele figurate sunt reprezentate de eritrocite, leucocite si trombocite

CUPRINS FIZIOLOGIA SÂNGELUI 1. VOLEMIA.  2. FUNCTIILE SÂNGELUI.  3. PROPRIETĂTILE SÂNGELUI.  4. HEMATIILE: particularităti morfofunctionale; hematopoieza si hemoliza fiziologică; grupele sanguine; transfuzia.  5. LEUCOCITELE: particularităti morfofunctionale ale granulocitelor, complexului monocitomacrofagic si ale limfocitelor.  6. TROMBOCITELE: particularităti morfofunctionale; hemostaza fiziologică; coagularea sângelui. 7. PLASMA SANGUINĂ. 

1.VOLEMIA sângele reprezintă un tesut lichid circulant, format din elemente figurate suspendate în plasmă. volumul sanguin total (volemia), de 5-5,6 litri, reprezintă cca 6,9 – 7,4% din greutatea corporală, ceea ce corespunde la un adult de 55 – 70 kg. din volemia de 5 litri, 3,5 litri (55%) este reprezentată de plasmă (volum plasmatic) si 1,5 – 2 litri (45% hematocrit) – volum globular. valorile normale ale hematocritului (Ht) la adult variază în funcţie de sex (46,5% la bărbati si 42% la femei).  Ht mai variază si în functie de vârstă si de altitudine. În stări patologice cum ar fi anemia, Ht scade, iar în boli respiratorii cronice, Ht creste (poliglobulie). în repaus 40 – 45% din volumul total de sânge stagnează în viscere si plexuri subpapilare, unde circulă extrem de lent, formând volumul sanguin de rezervă.

1.VOLEMIA Volemia variază în functie de: starea fiziologică a organismului (efort fizic, altitudine, temperatura ambiantă, emotii puternice)  sex (la bărbati este cu 10% mai mare fată de femei). variatiile volemiei în conditii fiziologice au loc nu numai pe seama cresterii volumului total, ci si pe seama redistribuirii sângelui între diversele sectoare ale organismului.  În conditii patologice se întâlnesc:  hipervolemii, prin cresterea volumului globular (policitemia esentială); prin cresterea volumului plasmatic (ciroză hepatică); prin interesarea ambelor volume (leucemia);  hipovolemii, prin scăderea volumului plasmatic (vărsături, diaree severă, arsuri); prin scăderea numărului de hematii (anemii); prin interesarea ambelor volume (hemoragie).

2. FUNCTIILE SÂNGELUI transportor, nutritivă, respiratorie, excretoare, de apărare, homeostazică (mentine homeostazia), izotermică.

2. FUNCTIILE SÂNGELUI Sangele transporta oxigenul de la plamani la tesuturi si dioxid de carbon de la tesuturi la plămâni. * Furnizarea de diverse substante nutritive la tesuturi , transportă deseuri de materiale pentru excretie. * Transport de hormoni, vitamine, droguri si substante chimice. * Sângele ajută la mentinerea echilibrului acido-bazic din organism. * Sângele ajută la reglarea temperaturii corpului. * Sistemul imunitar de sânge protejează organismul împotriva infectiei. * Componente de ajutor de sânge în coagularea sângelui în timpul de urgentă.

2. FUNCTIILE SÂNGELUI FUNCTIA CIRCULATORIE prin volumul si proprietătile sale fizico-chimice, sângele contribuie la mentinerea si reglarea presiunii sanguine. FUNCTIA RESPIRATORIE sângele realizează transportul de gaze de la plămâni la tesuturi, asigurând aportul de oxigen necesar desfăsurării normale a proceselor energetice tisulare la nivel tisular, cedarea oxigenului este însotită de preluarea bioxidului de carbon rezultat din respiratie si transportarea sa către zona de eliminare alveolocapilară. FUNCTIA EXCRETORIE se realizează prin faptul că sângele este principalul transportor al catabolitilor de la nivel tisular la nivel de organe excretoare. FUNCTIA NUTRITIVĂ sângele reprezintă principalul mijloc de legătură între tesuturile si organele de absorbtie a principiilor alimentare.

2. FUNCTIILE SÂNGELUI FUNCTTA DE MENTINERE A ECHILIBRULUI HIDROELECTROLITIC. una din conditiile fundamentale ale homeostaziei organismului mentinerea echilibrului hidroelectrolitic între cele trei compartimente ale mediului intern se realizează cu interventia sângelui. FUNCTIA DE TERMOREGLARE mentinerea temperaturii constante a organismului (homeotermia) reprezintă un element de bază al homeostaziei generale, conditionând viteza si randamentul reactiilor metabolice. FUNCTIA DE APĂRARE sângele reprezintă o importantă barieră în calea agresiunii antigenice această functie se realizează prin intermediul unor proteine specifice (anticorpi), precum si prin intermediul elementelor figurate specializate (leucocitele).

2. FUNCTIILE SÂNGELUI FUNCTIA DE REGLARE A PRINCIPALELOR FUNCTII A ORGANISMULUI  sângele intervine, prin proprietătile sale fizico-chimice si prin substantele active continute, în reglarea functiilor circulatorii, digestive, excretorii, etc. ASIGURAREA UNITĂTII ORGANISMULUI  realizând o cale de legătură directă între cele mai diferite sisteme si tesuturi, sângele reprezintă, un mijloc de asigurare a simultaneitătii de actiune a organelor si sistemelor, simultaneitate ce conditionează adaptarea la factorii mediului ambiant.

3. PROPRIETĂTILE SÂNGELUI CULOAREA sângele are culoarea rosie aceasta se datorează hemoglobinei din hematii sângele recoltat din artere (sânge arterial) este de culoare rosu-deschis (datorită oxihemoglobinei), iar sângele recoltat din vene (sânge venos) are culoare rosu-închis (datorită hemoglobinei reduse si a carbohemoglobinei) când cantitatea de hemoglobină din sânge scade, culoarea devine rosu-palid. DENSITATEA sângele este mai greu decât apa densitatea sângelui are valoarea 1055 g/l plasma sanguină are o densitate de 1025 g/l această proprietate a sângelui depinde de componentele sale si în special de hematii si proteine. VÂSCOZITATEA valoarea relativă a vâscozitătii sângelui este de 4,5 fată de vâscozitatea apei, considerată egală cu 1. vâscozitatea determină curgerea laminară (în straturi) a sângelui prin vase. cresterea vâscozitătii este un factor de îngreunare a circulatiei.

3. PROPRIETĂTILE SÂNGELUI REACTIA SÂNGELUI reactia sângelui este slab alcalină. se exprimă în unităti pH. pH-ul sanguin are valoarea cuprinsă între 7,38 – 7,42, fiind mentinut prin mecanisme fizicochimice (sistemele tampon) si biologice (plămân, rinichi, hematie etc.). TEMPERATURA la om si la animalele cu sânge cald (homeoterme), temperatura sângelui variază între 35°C (în sângele din vasele pielii) si 39°C (în sângele din organele abdominale) deplasarea continuă a sângelui prin organism contribuie la uniformizarea temperaturii corpului si ajută la transportul căldurii din viscere spre tegumente, unde are loc eliminarea acesteia prin iradiere sângele, astfel „răcit”, se reîntoarce la organele profunde, unde se încarcă cu căldură.

4. HEMATIILE 4. 1. Particularităti morfofunctionale ale hematiilor hematiile (eritrocitele sau globulele rosii) circulante sunt celule anucleate, cu rol în transportul gazelor respiratorii. culoarea hematiilor este rosie-portocalie datorită oxihemoglobinei din sângele arterial si rosu-închis datorită carbohemoglobinei si hemoglobinei reduse din sângele venos. numărul de hematii la bărbat este de 4600000 – 5900000/mm3, iar la femeie este de 4200000 – 5400000/mm3.

4. HEMATIILE hematia contine apă (60%), hemoglobină (34%) din reziduul uscat, lipide (0,7%), proteine (10%), glucide (0,5%) si săruri minerale din reziduul uscat al hematiiei. hemoglobina (Hb) este principalul compus al hematiei care, prin rolul său de pigment respirator asigură functia de transport a gazelor respiratorii. hemoglobina este o cromoproteină. molecula de hemoglobină este formată din 4 subunităti. fiecare unitate este formată dintr-o grupare protetică denumită hem, fixată pe câte o grupare polipeptidică, apartinând proteinei purtătoare, denumită globină. hem-ul este format dintr-un atom de fier (Fe2+) fixat în centrul unui nucleu tetrapirolic. globina are două lanturi alfa, cu câte 141 de aminoacizi si două lanturi beta, cu câte 164 de aminoacizi.

5. LEUCOCITELE leucocitele (globulele albe) sunt celule celulare circulante implicate în apărarea organismului si se găsesc în sânge si limfă. numărul leucocitelor este de 3000 – 11000/mm3. cresterea numărului de leucocite (leucocitoza) fiziologică apare în efort fizic, frig, emotii, sarcină, iar cea patologică apare în stări infectioase, leucemii, hemoragii, diabet etc. scăderea numărului de leucocite (leucopenie) fiziologică apare la persoanele vârstnice, iar cea patologică apare în boli infectioase aplazii medulare, stres emotional. clasificarea morfofunctională a tipurilor de leucocite poartă numele de formulă leucocitară. după aspectul nucleului, leucocitele se clasifică în: mononucleare (agranulocite) 32,5% din totalul leucocitelor, din care 25,5% limfocite si 7% monocite; polinucleare (granulocite) 67,5% din totalul leucocitelor, din care 65% neutrofile, 2% eozinofile, 0,5% bazofile.

6. TROMBOCITELE 6.1 Particularităti morfofunctionale ale trombocitelor trombocitele (plachetele sanguine) sunt celule anucleate care aflate în circulatie au rol în hemostază. trombocitele se formează în măduva hematogenă din aceeasi celulă stem multipotentială. numărul de trombocite este de 170000 – 360000/mm3 la bărbati si 180000 – 400000/mm3 la femei. reglarea trombopoiezei se face în prezenta trombopoietinei activatoare care este similară cu eritropoietina trombocitele contin 1,9% glucide, 12% proteine si 3% lipide.

6. TROMBOCITELE 6. 2. Coagularea sângelui principalul fenomen din timpul plasmatic al hemostazei îl reprezintă coagularea sângelui. coagularea este un proces enzimatic complex prin care fibrinogenul solubil din plasmă se transformă într-o retea de fibrină insolubilă în ochiurile căreia se fixează elementele figurate ale sângelui. procesul de coagulare este posibil datorită echilibrului ce se stabileste între actiunea factorilor activatori (procoagulanti) si inhibitori (anticoagulanti). Coagularea sângelui se desfăsoară în trei faze: faza I – formarea tromboplastinei are loc pe două căi (extrinsecă si intrinsecă) si durează cel mai mult, 4 – 8 min; faza a II-a – formarea trombinei durează 10 sec. Tromboplastina transformă protrombina în trombină; faza a III-a – formarea fibrinei durează 1 – 2 sec. Trombina desface, din fibrinogen, niste monomeri de fibrină, care polimerizează spontan, alcătuind reteaua de fibrină. În ochiurile retelei de fibrină se fixează elementele figurate si sângerarea se opreste.

7. PLASMA SANGUINĂ după îndepărtarea elementelor figurate ale sângelui, rămâne un lichid vâscos, gălbui, numit plasmă. plasma reprezintă 55% din volumul sângelui. proprietătile plasmei sunt similare cu ale sângelui, diferă doar valorile si culoarea (plasma este incoloră). plasma este un lichid gălbui cu o constitutie extrem de complexă, continând un mare număr de ioni, substante organice si anorganice, în tranzit de la sau spre tesuturi. volumul plasmatic reprezintă cca 4 – 5% din greutatea corporală (41 ml/kg corp). un adult de 70 kg va avea o cantitate de plasmă de cca 3.000 – 3.500 ml. plasma contine 90% apă si 10% reziduu uscat, constituit din numeroase substante organice si anorganice.

7. PLASMA SANGUINĂ Substantele organice: reprezintă 9% din reziduul uscat si sunt constituite din: Proteinele plasmatice (8%) reprezintă constituientul principal al substantelor organice plasmatice si sunt alcătuite dintr-un amestec foarte complex care include atât proteine simple, cât si proteine complexe de tipul glicoproteinelor si al lipoproteinelor. sunt proteine prezente în plasmă. cele mai multe dintre proteinele plasmatice sunt sintetizate în ficat. proteine plasmatice importante: albumină, globulina, fibrinogen si protrombină Albumina: greutate moleculară de 66000 si este produsă în ficat. jumătate de viată de albumina este de 19 de zile. Albumina mentine presiunea atmosferică Albuminele prezente în sânge ajută în principal în transportul de bilirubina, hormoni si de droguri. Globulina: ajută la transportul de proteine si imunoglobuline. globulina constă, în principal: alpha globulina, beta globulina, gama globulina.

7. PLASMA SANGUINĂ Fibrinogen: fibrinogenul din sânge ajută în coagulare a sângelui. Fibrinogen este principalul factor responsabil pentru coagularea sângelui. proteine totale în plasmă de sânge sunt: Albumină 6-8gms/dl Globulina 4.5-5.5 gm / dl Fibrinogen 0.2-0.4gms/dl Protrombină 0.1gm/dl albumina globulina raportul este 1:7:1 Protrombină: este inactiv precursor al trombinei. concentratia protrombină în plasmă este de 15 mg / dl. Protrombină este format în ficat cu ajutorul vitamina k.

7. PLASMA SANGUINĂ Substantele organice neproteice sunt: ureea (0,20 – 0,30 mg%), acidul uric (5 mg%), creatina si creatinina (0,8 – 2 mg%), amoniacul (40 – 70 µg%), aminoacizii si polipeptidele. unele dintre aceste substante sunt produsi finali ai catabolismului proteic (ureea, creatinina) sau nucleoproteic (acidul uric). altele sunt substante de metabolism intermediar, în tranzit sanguin (aminoacizii, polipeptidele etc.). Alte substante organice plasmatice sunt reprezentate de: corpii cetonici (1,5 – 6 mg% ml), pigmentii biliari (bilirubina indirectă sau prehepatică reprezentând 4/5 din totalul bilirubinemiei), urobilinogenii (0 – 0,5 mg%). Substantele organice neazotate sunt reprezentate de diversi produsi metabolici: glucoză (100 mg%), acid lactic (10 – 20 mg%), acid piruvic (1 mg%), acid oxalic, acid fumaric, lipidele plasmatice (în medie 700 mg% ml) alcătuite din: fosfolipide (35%) gliceride, mai ales trigliceride (10 – 25%), colesterol liber (7,5%) si esterificat (30,1%) si acizii grasi (2,5%) .

7. PLASMA SANGUINĂ Substantele anorganice. reprezintă 1% din reziduul uscat al plasmei si sunt constituite din: cloruri, sulfati, fosfati de Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu etc. unele dintre ele se găsesc în concentratii mari (sodiu), altele în cantităti extrem de reduse, ceea ce a făcut să fie denumite oligoelemente (iodul, florul, zincul, cobaltul etc.). cele mai multe substante anorganice plasmatice se găsesc sub formă disociată în particule cu încărcătură electrică pozitivă (cationi) sau negativă (anioni), concentratia plasmatică a electrolitilor fiind 310 mEq/l (suma anionilor fiind egală cu cea a cationilor).

Functiile proteinelor plasmatice PROTEINELE PLASMATICE mentin presiunea coloidal-osmotica sunt responsabile de întretinerea vâscozitătii sângelui actionează ca tampon pentru reglementarea PH-ului actionează ca rezervă de proteine. gama globulinele oferi imunitate corpului sunt responsabile de coagularea sangelui ajuta la transportul de hormoni, medicamente si metaboliti în organism. Eritrocitele (celule rosii) - RBC din sânge sunt prezente din abundentaă în sânge. Aceste celule nu au nucleu, mitocondrii sau ribozomi. Pigmentul prezent în sânge este dat de colorare hemoglobinei sub formă de jeleu.

Formula leucocitară

Populaţia leucocitară, formată din celule (globule) albe nucleate, face parte din rândul elementelor figurate ale sângelui. Leucocitele sunt celule mobile, cu activitate metabolică intensă, implicate în apărarea organismului; ele circulă şi pe cale limfatică, putând stăbate prin diapedeză endoteliile vasculare.

Formula leucocitară reprezintă exprimarea procentuală a categoriilor de leucocite din sânge sau alte lichide ale mediului intern şi stabilirea raportului dintre acestea.

Caracteristicile generale ale leucocitelor In funcţie de aspectul nucleului şi prezenţa granulaţiilor în citoplasmă, se deosebesc două categorii de leucocite: Granulocite = polimorfonucleare (PMN) Se caracterizează prin prezenţa granulaţiilor citoplasmatice şi a unui singur nucleu multilobat Agranulocite = mononucleare Se caracterizează prin absenţa granulaţiilor şi a unui singur nucleu mare nesegmentat.

neutrofil eozinofil monocit limfocit bazofil

Granulocitele neutrofile Dimensiuni : 10 - 15 μm Nucleul: polimorf – puternic segmentat

Granulocitele eozinofile Dimensiuni: 14 – 20 μm Nucleul: grad redus de segmentare Caracteristica principală: granulaţii citoplasmatice numeroase şi mari, care se colorează acidofil – roşu aprins

Granulocitele bazofile Dimensiuni: 10 – 16 μm Nucleul: bi- sau trilobat Caracteristica principală: granulaţii citoplasmatice rare şi mari, care se colorează bazofil – albastru

Agranulocitele limfocite Dimensiuni: - mici – 5 - 10 μm – 85-90% dintre limfocitele circulante mari – 15 - 25 μm – 10-15 % dintre limfocitele circulante Nucleul: - mare – ocupă aproape în întregime celula cromatină densă uniform colorată Citoplasma: halou subţire de culoare azurie, în jurul nucleului

Agranulocitele monocite Dimensiuni: 15-30 μm Nucleul: reniform; rotund sau oval la formele tinere Citoplasma: abundentă