Măsurarea morbidităţii Obiective educaţionale Să cunoască la ce serveşte studiul morbidităţii Să cunoască principalele tipuri de morbiditate Să definească incidenţa bolilor Să măsoare incidenţa bolilor Să definească diferitele tipuri de prevalenţă Să măsoare prevalenţa bolilor Să cunoască factorii care pot modifica prevalenţa bolilor

STUDIUL MORBIDITĂŢII SE UTILIZEAZĂ controlul bolilor în comunitate; planificarea şi implementarea măsurilor de prevenţie; planificarea îngrijirilor curative; analiza factorilor sociali în relaţie cu sănătatea populaţiei umane; estimarea importanţei economice a bolii; cercetarea etiologiei şi a tabloului clinic al bolii; comparări internaţionale şi naţionale privind propagarea bolii în populaţie.

SURSA DE INFORMAŢII PENTRU STUDIUL MORBIDITĂŢII documentaţia medicală (FO, registru de consultaţii); registrele de boală (cancer, BCV, malformaţii etc.); date obţinute prin screening; date furnizate de diferite tipuri de chestionare; fişele de declarare a bolilor transmisibile.

MORBIDITATEA SPITALIZATĂ Morbiditatea spitalizată nu este sugestivă pentru morbiditatea din teritoriul arondat spitalului, pentru că internările depind de: dotarea spitalului; numărul de paturi; pregătirea şi comportamentul personalului; dorinţa bolnavului de a se interna; în spital ajung frecvent forme grave de boală; se internează şi bolnavii din alte teritorii; frecvenţa mai mare a internărilor la sexul feminin.

TIPURI DE MORBIDITATE Există 4 tipuri de morbiditate: 1) MORBIDITATEA REALĂ = toate cazurile de îmbolnăvire existente în colectivitate este mai mare decât morbiditatea diagnosticabilă 2) MORBIDITATEA DIAGNOSTICABILÂ = se referă la cazurile existente în colectivitate, dar tehnicile cunoscute nu permit stabilirea diagnosticului. Ex. SIDA, a devenit cunoscută după descoperirea tehnicilor de diagnostic. 3) MORBIDITATEA DIAGNOSTICATĂ = cuprinde cazurile care pot fi diagnosticate prin tehnicile existente în perioada de referinţă. 4) MORBIDITATEA RESIMŢITĂ = interesează cele trei sfere şi reprezintă îmbolnăvirile percepute de populaţie.

1. Incidenţa generală (anuală, globală). INCIDENŢA (I) Incidenţa = fenomenul de masă ce măsoară frecvenţa de apariţie a cazurilor noi de boală într-o populaţie definită şi într-o perioadă de timp (1 an calendaristic).  cazurile noi de îmbolnăvire specifică bolilor acute. 1. Incidenţa generală (anuală, globală).

Incidenţa specifică poate fi calculată: 2. Ponderea (structura) cazurilor noi de îmbolnăvire printr-o anumită cauză. Incidenţa specifică poate fi calculată: sexe medii de reşedinţă grupe de vârstă cauze de boală (grupe de boli) 3. Densitatea incidenţei - viteza de propagare a bolii în populaţie. Unitatea de măsură este reprezentată de perioada de timp în care fiecare persoană din populaţia studiată este expusă la risc înainte de apariţia bolii. Perioada de expunere poate fi exprimată în luni, ani sau toată viaţa.

Factorii care influenţează incidenţa 4. Incidenţa cumulativă Populaţia la risc = nr. persoane care vor face cu o frecvenţă mai mare boala. utilă pentru a compara riscul pentru sănătate în populaţii diferite Factorii care influenţează incidenţa neglijenţă în înregistrarea datelor; accesibilitate; adresabilitate; acceptabilitate determinată de raportul existent între atitudinea personalului medical şi pacienţi; apariţia de noi FR sau FP (factori de protecţie); modificarea stilului de viaţă; migraţia populaţiei; evoluţia în timp a bolii; modificări în clasificarea bolilor; modificări în structura pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei eficacitatea tratamentelor sau a programelor de intervenţie; disponibilitatea serviciilor de sănătate;

PREVALENTA (P) P = frecvenţa cazurilor de boală existente (noi + vechi) într-o populaţie definita la un moment dat - P de moment - sau într-o perioadă de timp - P de perioada. Dacă incidenţa se referă la apariţia bolii, prevalenta se referă la prezenţa bolii în populaţie, măsoară „povara" bolii în populaţie. Prevalenta este un indicator specific studiului morbidităţii prin boli cronice. Unitatea de observaţie = cazul nou şi vechi de îmbolnăvire şi nu bolnavul. Caz vechi = caz de boală diagnosticat şi cunoscut în serviciile de sănătate. Prevalenta de moment Arată situaţia la un moment dat, indiferent de data debutului bolii. Prevalenta generală şi specifică => cumulează toate cazurile de îmbolnăvire => supramorbiditate feminină; => prevalenta din rural > urban.

Morbiditatea spitalizată =>se referă la persoanele internate. => nu este sugestivă pentru morbiditatea din teritoriul arondat spitalului pentru că internările depind de: dotarea spitalului, numărul de paturi dorinţa bolnavului de a se interna pregătirea şi comportamentul personalului medical în spital se internează şi bolnavii din alte teritorii în spital ajung cel mai frecvent, formele grave de boală frecvenţă mai mare a internărilor la persoanele de sex feminin. Utilizarea numai a morbidităţii spitalizate pentru caracterizarea unei populaţii conduce la rezultate eronate, cunoscute sub numele de „paralogismul lui Berkson". Morbiditatea individuală (pe contingente) - unitatea de observaţie este persoana bolnavă care poate prezenta una sau mai multe boli. P = fenomen de masă al tuturor cazurilor de îmbolnăvire înregistrate în populaţie - Prevalenţa de moment - Prevalenţa de perioadă

Prevalenţa = Incidenţa x Durata bolii Unitatea statistică = cazul nou + vechi şi nu bolnavul Prevalenţa este specifică pentru studiul morbidităţii pentru bolile cronice Prevalenţa arată volumul de morbiditate P imigrarea bolnavilor (vin) mortalitatea  letalitatea  plecare de persoane sănătoase nr. cazuri noi în teritoriu nr. mic de vindecări durata mare a bolii P emigrare (pleacă) mortalitatea  letalitatea  sosire de persoane sănătoase puţine cazuri noi în teritoriu prin deces (populaţie îmbătrânită) Prevalenţa se raportează la 100 persoane examinate şi nu la 100 persoane din teritoriu Prevalenţa = Incidenţa x Durata bolii

ECHILIBRUL EPIDEMIOLOGIC INCIDENŢĂ - PREVALENŢĂ ECHILIBRUL EPIDEMIOLOGIC INCIDENŢĂ - PREVALENŢĂ. Prevalenţa depinde de: incidenţă şi durata bolii P = I x Δt Incidenţa crescută Prevalenţa scăzută apare în: rata de fatalitate este crescută datorită creşterii virulenţei bolii. creşterea selectivă a emigrării cazurilor (pleacă bolnavii cronici din teritoriu) aplicarea tratamentelor cu eficacitate crescută, ce duc la vindecare şi la o scurtare a duratei bolii (prevalenţa este scăzută)

Incidenţa constantă Prevalenţa crescută apare în următoarele situaţii. organism cu rezistenţă scăzută. vindecare scăzută (în bolile cronice, pentru că prevalenţa creşte, adică apar cazuri noi şi vechi mai multe în teritoriu. durata bolii este crescută datorită utilizării de medicamente cu eficacitate scăzută. sosirea în teritoriu a cazurilor noi.

Incidenţa  este ca un arc de cerc, prevalenţa scade. O astfel de situaţie apare atunci când: durata bolii este foarte scurtă (pentru a explica aspectul incidenţei, de arc de cerc. rata de mortalitate este crescută (sunt decese multe pentru că dispar cazurile vechi).

Prevalenţa este utilizată în: Prevalenţa se utilizează în: evaluarea nevoilor de îngrijiri de sănătate. planificarea serviciilor de sănătate formularea programelor de sănătate.

DALY anii de viaţă ajustaţi (corectaţi) după incapacitate măsoară povara globală a bolii în populaţie anii de viaţă pierduţi prin deces prematur anii trăiţi în incapacitate un DALY reprezintă un an de viaţă sănătoasă pierdut. ia în consideraţie doar două caracteristici: vârsta Sexul ca predicţii pentru anul 2020 la nivel mondial se aşteaptă ca primele cauze ale poverii bolii să fie determinate de: boala ischemică depresie unipolară accidente de trafic boli cerebro-vasculare BPOC infecţii ale tractului respirator inferior TBC afecţiuni cauzate de războaie

în România primele cauze care determină povara bolii sunt: bolile aparatului cardiovascular tumori maligne tulburări mentale şi de comportament accidente, traumatisme, otrăviri bolile SNC bolile aparatului digestiv bolile aparatului respirator bolile infecţioase malformaţii congenitale

Pentru ţările puternic dezvoltate, primii factori de risc sunt: Raportul OMS privind starea de sănătate în anul 2002 identifică cei mai importanţi factori de risc, în număr de 10, existenţi la nivel global şi regional, în funcţie de povara bolii pe care o determină, evaluată prin DALY, PYLL comportamentul sexual cu risc HTA fumatul consumul excesiv de alcool lipsa apei potabile în regiune lipsa igienei sau a sanitaţiei de bază deficitul de fier poluarea mediului datorită arderii combustibilului solid colesterolul crescut obezitatea Pentru ţările puternic dezvoltate, primii factori de risc sunt: consumul de alcool iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt: boala coronariană depresia unipolară bolile cerebro-vasculare alcoolismul

Pentru ţările mediu dezvoltate, primii factori de risc sunt: consumul de alcool HTA fumatul subnutriţia obezitatea iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt: tulburările depresive unipolare bolile cerebro-vasculare infecţii respiratorii traumatisme datorate accidentelor rutiere Pentru ţările subdezvoltate, primii factori de risc sunt: comportament sexual cu risc lipsa apei potabile şi a igienei poluarea cu particule solide infecţia HIV/SIDA infecţii ale tractului respirator inferior boala diareică bolile copilăriei

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte următorii termeni care exprimă consecinţele bolii: deficienţa ("impairment", "déficience") - "este devierea de la normalitate prin orice pierdere sau anormalitate a structurii sau funcţiei anatomice, fiziologice şi psihologice"

incapacitatea ("disability", "incapacité"): "este orice restricţie sau lipsa posibilităţii de a desfăşura o activitate într-o manieră considerată ca fiind normală pentru un individ. Incapacitatea reprezintă o deviere de la normele performanţei obişnuite a individului, caracterizată prin deficienţe ale comportamentului sau activităţilor considerate ca fiind socialmente corespunzătoare "

handicap ("handicap", "désavantage"): "este o inegalitate socio-profesională a unei persoane, care limitează îndeplinirea rolului acesteia în societate (în funcţie de vârstă, sex, categorie socio-profesională, nivel de educaţie)." Dezavantajul trebuie evaluat în funcţie de normele sau performanţele socio-culturale, astfel că o persoană poate fi considerată ca fiind cu handicap întru-un anumit grup socio-cultural, dar nu şi în alt grup.

Raportul asupra dezvoltării globale (Banca Mondială, 1993), foloseşte indicatorul GBD-Global Burden of Disease - exprimat prin ponderea globală a bolii. Acest indicator a fost calculat pentru principalele regiuni economice ale lumii, inclusiv fostele ţări socialiste din Europa. GBD a fost dezvoltat în colaborare cu OMS, pentru a cuantifica pierderile din durata de viaţă datorate îmbolnăvirilor, măsurate în „ani de viaţă pierduţi”.

„Disability adjusted life year” (DALY) este o unitate folosită pentru a măsura atât ponderea globală a bolii, cât şi eficacitatea intervenţiei, aşa cum rezultă din reducerea consecinţelor bolii. Exprimarea se face în valoarea prezentă a anilor viitori de viaţă sănătoasă care sunt pierduţi ca urmare a deceselor premature sau a îmbolnăvirilor survenite într-un an anume.

Indicatori de înrăutăţire, incapacitate şi handicap Clasificarea Internaţională a indicatorilor de afectare a incapacităţii şi handicapului ca suma efectelor anatomice, fiziologice şi biologice ale bolii. Incapacitatea este definită ca impactul bolii asupra capacităţii de a îndeplini diverse acţiuni în mod corespunzător condiţiei umane. Handicapurile sunt impactele primelor două categorii asupra rolurilor individului în societate şi sunt specifice la nivel individual.

Clasificarea dimensiunilor incapacităţii include: locomoţia, atingerea şi întinderea, dexteritatea, văzul, auzul, capacitatea de autoîngrijire, comunicarea, comportamentul şi funcţia intelectuală. Dimensiunile handicapului acoperă funcţiile de supravieţuire: orientare, independenţă fizică, mobilitate, ocupaţie, integrare socială şi autosusţinerea economică.

Metodele de măsurare şi apreciere a incapacităţii şi handicapului au fost descrise, de către Ibrahim (1980). Acesta consideră necesară adăugarea unui indice de securitate clasificării OMS. Modelul său IDH (impairement-disability- handicap) ia în considerare efectele pe cinci niveluri: nivel biologic; nivel anatomic/fiziologic; nivel de incapacitate; nivel de handicap; ponderea globală a bolii.

Relaţia dintre boală şi handicap (O.M.S) Acest concept permite în unele boli elaborarea de măsuri preventive (de exemplu vaccinarea anti rubeolă a gravidelor evită apariţia cataractei congenitale la făt, consecinţă definită ca un handicap).

STUDII EPIDEMIOLOGICE Obiective educaţionale: - proiectarea unui studiu de cohortă şi case-control - măsurarea şi interpretarea riscurilor în studiile de cohortă şi case-control - analiza şi interpretarea rezultatelor unui studiu de cohortă şi case-control Clasificarea studiilor se face în funcţie de modalitatea de selecţie a subiecţilor în funcţie de expunere – studii de cohortă în funcţie de rezultate – studii case-control

ANCHETE DE COHORTA (generaţie) AVANTAJE Se poate urmări direct modul de acţiune a FR pe parcursul studiului Permit măsurarea directă a RR şi RA. Există puţine riscuri de concluzii false. Expuşii şi nonexpuşii la factorul investigat sunt selecţionaţi înainte de a se cunoaşte efectul, deci măsurarea riscului nu este influenţată de prezenţa bolii DEZAVANTAJE Durata mare (de ani) a studiului Necesită loturi mari de subiecţi pentru studiu. Pot apare modificări în timp ale lotului: prin plecarea persoanelor prin decese refuză să colaboreze loturile vor fi diferite structural şi numeric, nu se mai pot obţine rezultate Modificări în timp ale criteriilor de diagnostic. În clasificarea şi definiţia bolii. Sunt dificil de realizat. Costul mare.

ANCHETE RETROSPECTIVE CASE - CONTROL AVANTAJE Durata mică a studiului (cât mă uit în FO sau în fişele de deces) Numărul mic de subiecţi necesari pentru studiu. Cost scăzut. Sunt aplicabile în boli rare. Permit analiza concomitentă a mai multor factori. Permit repetarea studiului. DEZAVANTAJE Non-răspunsul care poate ţine de dorinţa persoanelor anchetate de a colabora sau nu, de memoria lor. Documentele medicale pot fi incomplete. Ancheta se adresează persoanelor în viaţă, ori tocmai decedaţii de boala studiată au avut probabil forme mai grave ale bolii. Constituirea unui LM corespunzător este de obicei foarte dificilă. Permite numai estimarea RR Erorile sistematice şi nesistematice apar mult mai frecvent decât în anchetele prospective (cohortă).