Fam. Staphylococcaceae LP 4

Fam. Staphylococcaceae Manualul de Bacteriologie Sistematica Bergey – 2004 Genul Staphylococcus 38 specii, dintre care 18 au fost izolate la om.

Fam. Staphylococcaceae

Grup Staphylococcus epidermidis Staphylococcus epidermidis sensu stricto Staphylococcus auricularis Staphylococcus capitis Staphylococcus caprae subsp. I Staphylococcus haemolyticus Staphylococcus hominis Staphylococcus lugdunensis Staphylococcus pasteuri Staphylococcus saccharolyticus Staphylococcus warneri

Grup Staphylococcus saprophyticus Staphylococcus xylosus Staphylococcus cohnii

Grup Staphylococcus intermedius Staphylococcus schleiferi

Caractere generale: coci Gram (+), dispusi izolat, in perechi, in scurte lanturi si gramezi neregulate 0,5 – 1,5 μm imobili nesporulati catalazo – (+)

Caractere generale: facultativ anaerobe, dar cresc mai bine aerob nepretentiosi nutritiv (cultiva pe majoritatea mediilor uzuale) tolereaza concentratii de peste 5% NaCl (se pot cultiva pe medii cu sare: mediul Chapman – Manitol Salt Agar) unele specii sunt chiar halofile (tolereaza concentratii de 10 – 15% NaCl

Habitat Staphylococcus aureus colonizeaza: vestibulul nazal mucoasele organelor cavitare cu comunicare la exterior (colon, vagin) de unde contamineaza frecvent tegumentul, preferand zonele cu umiditate ridicata (axile, perineu, plici interdigitale etc.)

Habitat proportia purtatorilor de S. aureus variaza intre 20 – 40% intre adultii sanatosi si ajunge pana la 40 – 70% in mediul de spital

Habitat speciile umane de stafilococi coagulazo – (-) colonizeaza narile si tegumentul. S. epidermidis – omniprezent in biotopurile tegumentare celelalte specii au tropisme pentru anumite biotopuri: scalp fata conduct auditiv extern

Patologie infectioasa S. aureus infectii ale pielii, cele mai comune localizari: foliculite, furuncule, carbuncule, celulita, impetigo, infectii ale plagilor

Patologie infectioasa S. aureus Aceste infectii superficiale se pot extinde: prin continuitate pe cale limfatica pe cale sangvina (bacteriemie, septicemie) cauzand infectii grave: endocardite meningite pneumonii pioartrite osteomielite etc.

Patologie infectioasa S. aureus Infectii profunde primare (localizarea superficiala initiala poate trece neobservata): Pneumonii stafilococice: varstnici complica pneumoniile virale in mediul de spital, complica BPCO, dupa intubatie sau aspiratie pulmonara Izbucniri nosocomiale cu diverse localizari: plaga chirurgicala infectii de shunt ventricular peritonita la pacienti cu dializa peritoneala continua etc.

Patologie infectioasa S. aureus Infectiile cu S. aureus meticilino – rezistente, cu rezistenta multipla la antibiotice, incluzand toate antibioticele β – lactamice si adesea macrolidele, aminoglicozidele, cotrimoxazolul etc. sunt dificil de stapanit , mai ales cand evolueaza in mediul de spital.

Patologie infectioasa Stafilococi coagulazo (-) - SCN utilizarea pe scara larga a procedurilor medicale invazive (sonde, catetere din materiale plastice introduse in organism in scop terapeutic) si a insertiilor protetice (valve cardiace, shunturi, proteze vasculare si articulare etc.) S. epidermidis sensu stricto – cel mai inalt efect patogen

Patologie infectioasa S. epidermidis sensu stricto infectii nosocomiale in sectii de nou – nascuti si oncologie – I cauza a bacteriemiilor in aceste unitati infectii in sectii de chirurgie cardio – vasculara: mediastinite, infectii de pace – maker, infectii de grefa vasculara, endocardita asociata cu valve protetice patogen primar in infectiile asociate cu shunturile LCR, protezele articulare, dispozitivele ortopedice infectii articulare – in absenta – factorilor predispozanti osteomielita – mai rar peritonita asociata cu dializa peritoneala ambulatorie continua infectii ale tractusului urinar: cistita, uretrita, pielonefrita

Patologie infectioasa S. haemolyticus endocardita, chiar in absenta valvelor protetice septicemie peritonita infectii ale tractului urinar infectii ale plagilor chirurgicale infectii ale osului infectii ale articulatiilor

Patologie infectioasa S. lugdunensis; S. schleiferi patogeni oportunisti semnificativi pot coloniza cateterele, drenurile, alte dispozitive introduse in organism endocardite pe valve protetice sau native septicemii abcese cerebrale infectii profunde osteite osteoartrite cronice infectii ale protezelor vasculare infectii cutanate infectii ale plagilor infectii ale lichidului peritoneal infectii de cateter

Patologie infectioasa S. saprophyticus agent etiologic frecvent implicat in infectiile tractusului urinar la femei tinere, in perioada fertila uretrite negonococice prostatite infectii ale plagilor septicemii

Patologie infectioasa SCN capacitatea unor tulpini de SCN de a se dezvolta pe suprafetele electronegative ale corpilor straini ca microcolonii formate din bacterii si glicocalix (“slime”) sub forma unui biofilm – unul dintre factorii principali de patogenitate care promoveaza dezvoltarea infectiei cu aceste microorganisme.

Patologie infectioasa SCN infectiile cu tulpini meticilino – rezistente, cu rezistenta multipla la antibiotice pun probleme medicale dificile, mai ales in tratamentul pacientilor cu valve cardiace protetice.

Izolarea medii de cultura neselective: geloza – sange medii de cultura selective: bulion thioglicolat, agar hiperclorurat cu manitol si rosu fenol (mediul Chapman), agar Vogel – Johnson agar Baird – Parker medii de cultura diferentiale: agar trehaloza – manitol bulion trehaloza – manitol mediu de imbogatire: mediu hiperclorurat

Caractere de cultura se dezvolta usor, in 18 – 24 h, pe medii nutritive simple in aerobioza. temperatura optima de crestere: 37°C pH optim = 7,5 colonii cu aspect S, cremoae, rotunde, Ø: 2 – 3 mm., margini perfecte, suprafata neteda, bombata si lucioasa. mediile lichide sunt tulburate omogen, cu depozit granular in partea inferioara a tubului de cultura

Caractere de cultura tulpinile cu deficiente ale peretelui celular, provenind din probe care contin substante antimicrobiene sau supuse unor tratamente termice pot da nastere pe mediile solide, unor colonii de tip G (glossy – lucios), pitice sau G – R (rough – rugos) mici, cu margini imperfecte, granulate, fara hemoliza nu tulbura mediul lichid in care sunt insamantate si apar ca un depozit granular in partea inferioara a tubului de cultura.

Caractere de cultura pe mediile cu 5 – 8% sange defibrinat de berbec sau de bou, S. aureus si S. haemolyticus produc o zona circulara de hemoliza in jurul coloniei hemolizina α a S. aureus determina hemoliza totala cu clarificarea completa a mediului β – hemolizina tulpinilor animale de S. aureus, intalnita ocazional si la tulpini umane, determina o hemoliza de tip “cald – rece”: zone de hemoliza incompleta la 37°C, care, dupa expunerea culturii cateva ore la 4°C, devine completa, similare celei produse de hemolizina α.

Caractere de cultura prezenta pigmentului carotenoid, portocaliu sau galben – citrin – caracteristica relativ constanta a tulpinilor de S. aureus. dar si unii SCN pot produce pigment: S. saprophyticus, S. hominis, S. haemolyticus pigmentogeneza coloniilor pe mediile nutritive simple sau cu adaos de sange defibrinat poate intarzia timp de 24 – 48 h. in cazul tulpinilor de S. aureus supuse unui tratament nefavorabil dezvoltarii lor (antibiotic, antiseptic, termic etc.) pigmentogeneza – este absenta in anaerobioza mediile cu suplimente organice complexe (ser, ou) favorizeaza pigmentogeneza.

Caractere de cultura pe mediul Baird – Parker, dupa 24 h. incubare, coloniile de S. aureus au Ø: 1 – 1,5 mm., sunt convexe, negre stralucitoare cu o ingusta bordura alba si inconjurate de un halou clar cu Ø: 2 – 5 mm. alti stafilococi: colonii negre, dar fara halou clar coloniile unor tulpini de S. epidermidis determina un halou larg, opac, bordat cu o zona clara, ingusta.

Caractere microscopice pe frotiul direct din prelevatul clinic colorat Gram, stafilococii au aspect de coci Gram (+) sau Gram – variabili, izolati, in perechi, in lanturi scurte sau in gramezi, intra – si extracelulari. pe frotiul colorat Gram efectuat din culturi pe mediu solid, stafilococii apar sub forma de coci perfect rotunzi, dispusi in gramezi neregulate, asemanatoare “ciorchinilor de strugure” pe frotiurile efectuate din prelevate sau culturi in mediu lichid pot aparea si izolati, in perechi, tetrade sau lanturi scurte de 3 – 4 celule.

Caractere microscopice in conditii de stress metabolic (temperatura, pH, presiune osmotica, factori antimicrobieni etc.) pot deveni Gram – variabili: in aceeasi gramada, alaturi de coci Gram (+) apar mai multi sau mai putini coci Gram (-). odata cu anomalia tictoriala apar de regula si anomalii morfologice: forme usor alungite, cu contur imperfect

Identificare preliminara: Etapele cheie ale identificarii stafilococilor: 1. Diferentierea Fam. Staphylococcaceae de Fam. Streptococcaceae: aspectul microscopic morfologia coloniilor testul catalazei

Identificare preliminara: 2. Diferentierea genului Staphylococcus de genul Micrococcus: testul producerii de acid din glucoza in anaerobioza testul sensibilitatii la lizostafin testul producerii de acid din glucoza in aerobioza in prezenta eritromicinei in concentratie de 0,4 μg/ml testul sensibilitatii la furazolidon (100 μg/disc) testul modificat pentru oxidaza testul sensibilitatii la bacitracina (0,04 U/disc)

Test Rezultat Semnificatie Catalaza + Staphylococcaceae - Streptococcaceae Furazolidon (100μg/disc) > 15 mm. Staphylococcus < 10 mm. Micrococcus Glucoza anaerob Coagulaza legata si/sau proteina A S. aureus, S. lugdunensis, S. schleiferi celelalte specii

Identificare preliminara: 3. Diferentierea S. aureus de celelalte specii de stafilococi: caractere de cultivare testul coagulazei libere (testul in tub) testul coagulazei legate (testul pe lama) testul proteinei A testul termonucleazei testul fermentarii manitei in anaerobioza

Testul S. aureus S. lugdunensis S. schleiferi Coagulaza libera + - Acidifierea manitolului anaerob Termonucleaza

Testul S. saprophyticus S. epidermidis S. haemolyticus Novobiocina (5μg/disc) <16 mm. >16 mm. Acidifierea trehalozei (aerob) + - Acidifierea manitolului (aerob) + (-)

Identificare definitiva: 4. Diferentierea celorlalte specii de stafilococi implicate mai frecvent in infectii la om: baterii extinse de teste pentru identificarea cu o acuratete acceptabila a speciilor de stafilococi metode moleculare de identificare

Detectarea toxigenezei latex – aglutinare ELISA enterotoxinele stafilococice RPLA (aglutinare pasiva inversata) toxina TSST1

Metode de diagnostic si epidemiologie moleculara identificarea tulpinilor de stafilococi detectarea rapida a stafilococilor in prelevat (MRSA, TIA) detectarea rapida a S. aureus si SCN, in combinatie cu identificarea genelor de rezistenta la antibiotice (mecA cu sau fara alte gene de rezistenta) detectarea genelor care codifica pentru factori de patogenitate (enterotoxina, leucocidina etc.) tiparea tulpinilor de stafilococi in scop epidemiologic.