EXPLORAREA METABOLISMULUI LIPIDIC

Lipoproteinele forma de transport plasmatic a lipidelor macromolecule alcătuite din: nucleu central trigliceride colesterol esterificat proprietăţi hidrofobe înveliş extern fosfolipide colesterol neesterificat apolipoproteine  solubilitate

Lipoproteinele Electroforeză: Ultracentrifugare: spoturi:   pre- Ultracentrifugare: diferenţă de densitate TG  mai puţin dense apolipoproteinele  mai dense 5 clase majore: chilomicroni VLDL IDL HDL LDL

Lipoproteinele

Lipoproteinele Clasa de LP (apo) Compoziţie ELFO Chilomicroni TG exogene Nu migrează VLDL (B100, CI, CIII, E) TG endogene pre β IDL Esteri de colesterol, TG broad β LDL (B100) Esteri de colesterol Β HDL (AI, AII, AIV) α

Rolul lipoproteinelor în ateroscleroză

LDL cele mai aterogene transportă 60-70% din COL din sânge către ţesuturile periferice – celulele arterelor coronare, ale altor artere  ateroscleroză prin legarea apo(a) de apo B100  LDL devine Lp(a)   Lp(a) = risc de boli cardiovasculare

HDL produse în ficat şi intestin conţin 20-30% din COL circulant transportă COL de la periferie  ficat = transport retrograd al COL  rol antiaterogen rol de protecţie împotriva aterosclerozei preia COL din pereţii vasculari !!!!!!!

Rolul lipoproteinelor în ateroscleroză

Rolul lipoproteinelor în ateroscleroză

EXPLORĂRI UZUALE ALE METABOLISMULUI LIPIDIC

Explorări uzuale Pentru efectuarea determinărilor: pacienţii urmează o dietă normală timp de 2 săptămâni este eliminată medicaţia care ar putea afecta metabolismul lipidic valorile obţinute – corelate cu vârsta şi sexul pacienţilor

Explorări uzuale Aspectul plasmei Lipidele totale Colesterol total Trigliceridele HDL-colesterolul LDL- colesterolul Colesterol total/HDL-colesterol Lipoproteina (a)

1. Aspectul plasmei la 4C după 23 h: Clar Opalescent sau lactescent Normal Hipercolesterolemie Opalescent sau lactescent Hipertrigliceridemie Supernatant cu inel cremos Creşterea chilomicronilor

2. Lipidele totale Valoare normală: 500-800 mg/dL Valori crescute: aport crescut tratament cu anticoncepţionale orale

2. Lipidele totale Valoare normală: 500-800 mg/dL Valori scăzute: malabsorbţie ciroză

3. Colesterolul total Valori normale < 200mg/dL (<5,2mmol/l) Patologic: 200-239 mg/dL (5,2-6,19 mmol/l) valoare de graniţă pentru riscul dezvoltării bolii arteriale coronariene > 240 mg/dL (> 6,2 mmol/ l) risc  de boală coronariană

3. Colesterolul total Valori crescute: dietă bogată în colesterol şi grăsimi saturate

3. Colesterolul total Valori crescute: HLP primare Hipercolesterolemia familială sau poligenică Disbetalipoproteinemia familială

3. Colesterolul total Valori crescute: HLP secundare afecţiuni hepatocelulare colestaze SN IRC diabet zaharat cardiopatie ischemică Diabet zaharat

4. Trigliceridele Valori normale  160 mg/dL ( 1,8 mmol/l) Interpretare: > 160 mg/dL (1,8 mmol/l) dislipidemie de graniţă când e asociată cu HDL-COL scăzut şi cu COL total de graniţă 200-400 mg/dL - risc coronarian moderat > 400 mg/dL - risc coronarian crescut

4. Trigliceridele Valori crescute: HLP primare HLP secundare obezitate alcoolism, ciroză alcoolică ciroză biliară, obstrucţie biliară extrahepatică pancreatită acută şi cronică

4. Trigliceridele Valori crescute: HLP secundare SN, IRC HTA esenţială, IMA diabet zaharat, dietă bogată în carbohidraţi tratament estrogenic

5. HDL colesterolul Valori normale: Modificări patologice: B > 39mg/dL (>1mmol/l) F > 43 mg/dL (1,1mmol/l) Modificări patologice: < 35mg/dL - risc coronarian la ambele sexe, prognostic rezervat

6. LDL colesterolul Se calculează cu formula lui Friedewald: LDL-C = CT – HDL-C – TG/5 (TG < 400 mg/dL) Valori normale < 130 mg/dL (< 3,36 mmol/l)

6. LDL colesterolul Modificări patologice: 130-159 mg/dL (3,37-4,13 mmol/l) – risc coronarian de graniţă > 160 mg/dL (> 4,14 mmol/l)- risc coronarian crescut

7. Colesterol total / HDL-Colesterol utilizat în evaluarea riscului coronarian la indivizii care prezintă valori ale COL total între 200-250 mg/dL (5-6,5 mmol/l) CT/HDL-COL  5 reprezintă risc coronarian 

8. Lipoproteina (a) Valori normale  20 mg/dL Modificări patologice:  30 mg/dL - factor de risc independent pentru dezvoltarea bolii coronariene

8. Lipoproteina (a) LP modificată din clasa LDL (LDL + proteină adiţională) structură similară cu a plasminogenului în concentraţii crescute se depozitează în pereţii arteriali inducând o aterogeneză accelerată

EXPLORAREA METABOLISMULUI PROTEIC

Explorarea metabolismului proteic Proteinemia totală şi proteinuria Electroforeza proteinelor Disproteinemiile Alterări ale metabolismului purinelor

Starea de euproteinemie proteinele plasmatice = 6,7-8,4 g/dL albuminele = 3,5-5,5 g/dL - 50-70% globulinele = 2,0-3,5 g/dL - 40-50% raportul albumine/globuline = 1,6-2,2

Starea de euproteinemie Concentraţia proteinelor în urină: în repaus  150 mg/zi după exerciţiu fizic intens  250 mg/zi

Proteinuria testele calitative standard (cu bandelete) sunt negative pentru albumină detectarea precoce a microalbuminuriei poate fi sugestivă pentru o nefropatie rezultatul negativ al testelor nu exclude prezenţa în urină a globulinei, a hemoglobinei sau a proteinei Bence-Jones

Creşterea proteinuriei proteinurie renală poate fi de cauze: glomerulare (glomerulonefrite, nefrită asociată cu lupus eritematos sistemic, amiloidoză)

Creşterea proteinuriei tubulare (pielonefrită, nefropatii induse de fenacetină, sindrom Fanconi)

Creşterea proteinuriei prezenţa lanţurilor uşoare monoclonale este dovada clară a existenţei unui proces malign: mielomul multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom, amiloidoză proteina termică Bence Jones - caracteristică mielomului multiplu şi altor boli care afectează măduva osoasă: metastaze, unele leucemii, osteosarcom

Explorarea metabolismului proteic Proteinemia totală şi proteinuria Electroforeza proteinelor Disproteinemiile Alterări ale metabolismului purinelor

Electroforeza proteinelor Albumine: 3,5-5,5 g% 50-70% Globuline: 2,0-3,5 g% 40-50% Alfa 1-globuline: 0,2-0,4 g% 3-6% 4 Alfa 2-globuline: 0,5-0,9 g% 7-10% 8 Beta-globuline: 0,5-1,1 g% 11-14% 12 Gama-globuline: 0,7-1,7 g% 15-23% 16

Explorarea metabolismului proteic Proteinemia totală şi proteinuria Electroforeza proteinelor Disproteinemiile Alterări ale metabolismului purinelor

Disproteinemiile modificarea raportului dintre fracţiunile proteinelor plasmatice (valori anormale ale fracţiunilor proteice cu valori normale sau anormale ale proteinemiei totale) Disproteinemia din inflamaţia acută (reacţia de fază acută) Disproteinemia din inflamaţiile cronice Disproteinemia din bolile hepatice cronice Disproteinemia din sindromul nefrotic

Disproteinemia din inflamaţia acută (reacţia de fază acută)  concentraţiei plasmatice de albumine  1 şi 2 globulinelor = „reactanţi de fază acută” din punct de vedere clinic, cele mai importante = markeri ai răspunsului de fază acută proteina C reactivă amiloidul seric A Fibrinogenul

Disproteinemia din inflamaţia acută (reacţia de fază acută)  concentraţiei plasmatice de albumine  1 şi 2 globulinelor = „reactanţi de fază acută” Cauze: infecţii bacteriene (pneumonie, febră reumatică, tuberculoză, nefrită interstiţială) arsuri infarct miocardic leziuni multiple (inclusiv fracturi multiple) sau postoperator puseele de acutizare ale bolilor cronice (artrită reumatoidă, boala Crohn) tumori maligne

Disproteinemia din inflamaţiile cronice  concentraţiei plasmatice de albumine  1, 2 şi mai ales a -globulinelor Cauze: infecţii cronice boli de colagen tumori maligne

Disproteinemia din inflamaţiile cronice  concentraţiei plasmatice de albumine  1, 2 şi mai ales a -globulinelor Cauze: gamapatii monoclonale cum este mielomul multiplu aspect tipic de „dom”, un spike ascuţit în domeniul gama dacă se produc doar lanţuri uşoare ale Ig, acestea se vor excreta şi în urină sub forma proteinelor Bence Jones

Disproteinemia din bolile hepatice cronice  concentraţiei plasmatice de albumine   şi -globulinelor mai ales a imunoglobulinelor IgG, M şi A (contopirea vârfurilor  şi  pe ELFO determină apariţia „domului cirotic”) Cauze: hepatită cronică activă ciroză

Disproteinemia din sindromul nefrotic  concentraţiei plasmatice de albumine şi a -globulinelor  2 şi -globulinelor Cauze: creşterea permeabilităţii capilarelor glomerulare determină proteinurie glomerulară cu creşterea compensatorie a sintezei de globuline

Explorarea metabolismului proteic Proteinemia totală şi proteinuria Electroforeza proteinelor Disproteinemiile Alterări ale metabolismului purinelor

Alterări ale metabolismului purinelor Hiperuricemia Guta

Hiperuricemia acizii nucleici conţin pirimidine şi purine catabolismul purinelor  adenina şi guanina  acid uric acidul uric plasmatic la concentraţii fiziologice ale H+- ionizat în cea mai mare parte sub formă de urat sodic concentraţiile crescute de urat seric = hiperuricemie acidul uric şi uratul - molecule relativ insolubile care precipită în soluţii apoase cum ar fi urina sau lichidul sinovial

Hiperuricemia VN = 3-6 mg/dL concentraţia de urat seric este mai mare la bărbaţi decât la femei VN = 3-6 mg/dL un nivel crescut al uratului seric este determinat de creşterea formării de urat (degradarea purinelor endogene sau exogene) scăderea excreţiei

Guta sindrom clinic caracterizat prin hiperuricemie şi artrită acută recurentă

Guta Cauze de gută  concentraţiei de acid uric în sânge cu depunere anormală de cristale de sodiu la nivelul articulaţiilor alimente cu conţinut ridicat de acid uric: carnea roşie, organele interne (ficat, rinichi), carne de peşte

Guta Atacul de gută depunerea cristalelor de urat sodic la nivelul articulaţiilor declanşarea unei reacţii inflamatorii acute

Guta Atacul de gută de obicei nocturn dureri atroce tumefacţii, eritem, tensiune locală poate afecta: genunchii, cotul, încheietura mâinii, rar şoldurile

Guta Tofii gutoşi formaţi din depozite subcutanate de cristale de urat întâlniţi la bolnavii cu gută cronică

Guta Nefrolitiaza complicaţie comună în gută depunerea cristalelor de uraţi la nivelul ţesutului renal şi al tractului urinar cu formarea de calculi renali

Guta Factori de risc obezitate exces de alcool exces de carne, peşte cu conţinut ridicat de purine medicamente de tipul diureticelor

Guta Diagnostic recoltarea de lichid sinovial cu evidenţierea cristalelor de acid uric – CEL MAI PRECIS TEST măsurarea acidului uric seric examen fizic