Derivaţi halogenaţi şi distrugerea stratului de ozon

Παρουσίαση με θέμα: "Derivaţi halogenaţi şi distrugerea stratului de ozon"— Μεταγράφημα παρουσίασης:

1 Derivaţi halogenaţi şi distrugerea stratului de ozon
Realizat de: Andreescu Ana-Maria Ignătescu Alexandra-Genoveva Profesor îndrumător: Strugaru Aurelia Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

2 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Cuprins Rolul stratului de ozon în păstrarea echilibrului natural al Pământului Ozonul O3 Formarea ozonului Structura ozonului Proprietăţi chimice ale ozonului Proprietăţi fizice ale ozonului Întrebuinţări Subtierea stratului de ozon Gauri in ozon Ce face ozonul ? Cine distruge stratul de ozon? Ce facem să protejăm stratul de ozon? Concluzii Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

3 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Rolul stratului de ozon în păstrarea echilibrului natural al Pământului: Soarele emite continuu radiaţii ultraviolete dar stratul de ozon localizat în stratosferă înconjoară planeta constituind un filtru natural care blochează aproximativ 98% din aceste radiaţii. În ultimii ani, radiaţiile solare ultraviolete au crescut în intensitate, datorită reducerii stratului de ozon, cauzată de progresul tehnologic, mai precis de folosirea excesivă a unor substanţe cu perioadă mare de descompunere. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

4 Ozonul O3 Ozonul este o stare alotropică a oxigenului, are formula chimica O3, se găseşte în straturile superioare ale atmosferei în concentraţii foarte mici şi formează ceea ce se numeşte pătura de ozon. El are proprietatea de a reţine radiaţiile cosmice cu lungime de undă foarte mică şi extrem de nocive pentru organismele vii, mai ales pentru cele animale, făcând posibilă viaţa pe pământ în forma actuală. Se estimează că la ora actuală exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Dacă tot ozonul ar fi concentrat în formă pură atunci ar forma un strat în jurul pamatului doar de 3 mm. Ozon provine din cuvântul grecesc "ozein" care înseamnă "a mirosi". Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

5 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Formarea ozonului 1. Formarea ozonului din oxigen molecular. Prin încălzirea oxigenului la temperatură ridicată, acesta disociază în atomi după reacţia: O2 + Energie → 2O care reacţionează cu O2 dând ozon: 2O2+2O - 2O3 → 3O2. 2. În toate procesele fizice sau chimice, în care iau naştere atomi liberi de oxigen se formează şi ozon: O2 + O → O3. a) Iradierea cu radiaţie ultravioletă (l = nm ) a oxigenului molecular – acţiune fotochimică. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

6 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
b) Încălzirea oxigenului molecular la 150°C c) Descărcări electrice în oxigen pur sau în aer d) În procesele electrolitice, cum este de exemplu electroliza la temperatură joasă cu electrozi inerţi, cu o mare densitate de curent la anod, a acizilor: HF, H2SO4, HClO e) În reacţiile în care se formează atomi liberi de oxigen, o mică parte din aceştia se transformă în ozon, ex. descompunerea peroxidului de hidrogen la temperaturi joase: H202 → H20 + [O] , [O] + O2 → O3 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

7 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Întotdeauna, cantitatea de ozon O3, respectiv concentraţia în volume este mică deoarece O3 este instabil şi trece în oxigen molecular, O2.Practic, ozonul în concentraţie mai mare se obţine prin descărcări electrice în atmosferă de oxigen. Din amestecul O2 + O3, se separă O3 curat prin lichefiere cu aer lichid pe baza densităţii mai mari a O3 lichid decât a O2 lichid. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

8 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Structura ozonului Structura moleculei de ozon a fost stabilită prin metoda difracţiei electronilor şi prin metoda microundelor. Molecula de O3 are o structură unghiulară de tipul: Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

9 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Proprietăţi chimice: . Principala proprietate chimică a ozonului o reprezintă marea lui capacitate de oxidare. Ozonul reacţionează în trei tipuri de reacţii chimice: ca oxidant, ozonizant şi catalizator.Caracterul oxidant. Ozonul este unul din cei mai puternici agenţi oxidanţi, poate reacţiona numai un atom de oxigen sau cu întreaga moleculă. - Ozonul reacţionează cu unele nemetale cum sunt: H2, Cl2, I2, S, P, As, chiar la rece dând compuşi oxigenaţi: - Ozonul umed atacă toate metalele cu excepţia celor din mina de platină – Pt, Pd, Ir, transformându-le în oxizi: Mg+O3 -> MgO + O2 - Ozonul oxidează oxizii inferiori la oxizi superiori: - Acizii oxigenaţi inferiori, respectiv, HNO2 şi H2SO3 sunt oxidaţi la acizi superiori, iar sărurile acestora sunt oxidate la azotaţi, respectiv sulfaţi. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

10 Proprietăţi fizice ale ozonului
În stare gazoasă, ozonul are o culoare albăstruie, absoarbe în domeniul U.V. la 245nm. Are punctul de fierbere –112,5°C, punctul de topire, -192,5°C. Este puţin solubil în apă, dar mai solubil decât oxigenul în schimb, este solubil în unii compuşi organici, în general în cei neinflamabili cum este freonul, CF2Cl2. O3 are miros caracteristic de usturoi; chiar în concentraţii mici este toxic, în stare lichidă explodează foarte uşor iar în stare solidă la simpla atingere. Stare naturală. Ozonul se formează fotochimic în starturile superioare ale atmosferei prin absorbţia de către oxigen a luminii cu λ=185nm, sau mai mică. Ozonul există în atmosferă în cantitate mică. fiind prezent în atmosfera în concentraţie de cca. 0,04 ppm (părţi pe milion). Acesta se găseşte cca. 90% în stratosferă şi cca. 10% în troposferă. Deşi mică, această cantitate de ozon are un rol important din punct de vedere meteorologic şi climateric. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

11 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Întrebuinţări Ozonul se foloseşte ca dezinfectant, la albirea materialelor textile şi a hârtiei, distrugerea insectelor, în unele analize chimice sau sinteze de compuşi la purificarea apei alimentare, la distrugerea fenolilor şi a cianurilor din apele reziduale industriale. Se foloseşte în industria alimentară pentru conservarea fructelor, legumelor, laptelui, brânzei, peştelui şi a cărnii. Fiind un germicid, se foloseşte în terapeutică, în chirurgie şi în stomatologie. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

12 Subtierea stratului de ozon
Am povestit cum se intampla ca, prin absorbtia radiatiilor UV-B, molecula de ozon se rupe. Din pacate, acest fenomen nu este produs numai pe aceasta cale. Mai exista si reactii chimice care duc la acelasi rezultat. Astfel, substante care exista in mod normal in stratosfera, cum ar fi diferiti compusi de azot, clor, hidrogen, pot distruge moleculele de ozon. Acest proces este natural si inevitabil, dar, in conditii normale, nu altereaza echilibrul despre care vorbeam. Problema apare, ca de obicei, atunci cand intervine omul, cu intreaga sa panoplie de produse poluante, rezultata din intensa sa activitate industriala. Altfel spus, insusi omul isi distruge patura protectoare, alterand echilibrul fragil al ozonului. Acest fapt a fost sugerat pentru prima oara in 1974 de catre doi cercetatori americani, M. Molina si S. Rowland, care au descoperit ca un grup chimic, cunoscut sub numele generic de CFC (clorfluorocarbon), poate contribui semnificativ la subtierea stratului de ozon. Asa cum se intampla uneori in domeniul ecologiei, cei doi nu au fost luati in serios, iar descoperirea lor a fost data uitarii. Si ar fi ramas uitata, daca in 1985 British Antarctic Survey nu ar fi gasit o gaura in stratul de ozon de deasupra Antarcticii. Din acea clipa semnalul de alarma a fost tras si toata lumea a inceput sa se ocupe cu spaima si entuziasm de soarta ozonului. CFC-urile sunt niste molecule perfide. Mai usoare decat aerul, imposibil de descompus la altitudini mici (aici sunt protejate de actiunea radiatiilor ultraviolete, tocmai datorita ozonului), se ridica, in conditii ce le vom detalia mai departe, la altitudinea stratului de ozon, unde incepe macelul. Mai intai moleculele de CFC se descompun, sub actiunea radiatiilor ultraviolete. Clorul rezista in atmosfera de la 20 la 120 de ani, fiecare atom al sau putand distruge sute de mii de molecule de ozon. Iata de ce folosirea cuvantului „macel" nu este numai o simpla metafora. Iata ca a sosit momentul detaliilor. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

13 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Gauri in ozon Primele gauri in stratul de ozon au fost descoperite deasupra Antarcticii. De ce tocmai acolo? Iata o intrebare interesanta, pe care multi dintre dumneavoastra si-au pus-o. De fapt, se pare ca independent de activitatile umane se produce acolo, an de an, o subtiere a stratului de ozon, in perioadele de sfarsit al iernii si inceput al primaverii, numai ca, in ultimele decenii, fenomenul tinde sa capete proportii alarmante. Emisiile poluante sunt generate in special in emisfera nordica, dar circulatia atmosferica le raspandeste pe toata suprafata terestra. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

14 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Gaura de ozon este definită geografic ca o zonă în care cantitatea de ozon este sub 220 unităţi Dobson Aceasta variază ca dimensiune şi poziţie în timpul anului. Protocolul de la Montreal clasifică substanţele care distrug oxigenul din straturile superioare ale atmosferei în două grupe. Grupa I conţine CFC cloro-fluoro-carburi: CFCl2, CF2Cl2, C2F3Cl3, C2F4Cl2, C2F5Cl . Grupa a II – a conţine substanţe denumite generic haloni: CF2BrCl (halon-1211) , CF3Br (halon-1301), C2F4Br2 (halon-2402). Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

15 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
In timpul lunilor de iarna australa (din iunie pana in august), cand zona Polului Sud nu primeste nici un pic de lumina solara, stratosfera se raceste puternic, ceea ce favorizeaza aparitia unor nori de mare altitudine, alcatuiti din cristale fine de gheata. Acesti nori poarta numele de PSC (Polar Stratospheric Clouds) si au proprietatea de a oferi o suprafata catalitica ideala pentru descompunerea CFC-urilor, eliberandu-se astfel ucigatorul clor. Dar reactia de descompunere nu se poate declansa la intuneric, de aceea ea se produce abia in perioada in care Soarele incepe sa lumineze zona antarctica (la inceputul lunii septembrie), mai inainte de diparitia PSC. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

16 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Sa mai mentionam un fapt important. In timpul iernii australe, Antarctica este izolata, meteorologic, de restul lumii, printr-o circulatie naturala, numita vortex polar, care impiedica improspatarea in ozon a stratosferei, ceea ce contribuie suplimentar la subtierea stratului de ozon. Fenomene asemanatoare se produc si in zona arctica, numai ca aici, datorita conditiilor meteorologice specifice, subtierea stratului de ozon este mai „blanda", necoborand la latitudini atat de mici ca in cazul emisferei sudice. Acest fapt este un mare noroc pentru noi, avand in vedere densitatea ridicata a populatiei din emisfera nordica. Avem acest „noroc" din mai multe motive. In primul rand, temperaturile din zona Polului Nord sunt rareori suficient de scazute pentru a permite aparitia PSC-urilor. In al doilea rand, vortexul polar are in Arctica o intensitate mult mai scazuta decat in Antarctica. Aceste doua elemente fac ca subtierea stratului de ozon in zona nordica sa fie de mai mica intensitate decat in zona sudica. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

17 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Ce face ozonul ? Ozonul din straturile superioare ale atmosferei (ozonul bun – aflat la km altitudine) protejează planeta de efectele dăunătoare ale radiaţiilor ultraviolete (UV B l= nm) emise de soarelui. De la apariţia vieţii pe Pământ, plantele şi animalele s-au adaptat la un anumit nivel de radiaţii UV. Modificarea, în special creşterea acestei cantităţi de radiaţie poate provoca distrugerea treptată a lumii vii. Formarea ozonului în straturile superioare ale atmosferei are loc de câteva milioane de ani, dar compuşii naturali de azot din atmosferă se pare ca au menţinut constantă concentraţia de ozon. Ozonul prezent în straturile inferioare ale atmosferei (Ozonul rău - se găseşte până la cca. 12km altitudine) este „toxic”, ataca celulele plantelor prin inhibiţia fotosintezei, intensifică procesele nocive ale smogului. Concentraţii ridicate la nivelul solului sunt periculoase şi pot provoca boli pulmonare. Formarea acestuia este accentuată in lunile de vara. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

18 Cine distruge stratul de ozon?
În primul rând compuşii organici halogenaţi folosiţi ca agenţi refrigerenţi şi în spray-urile cu aerosoli unii compuşi organici volatili (COV), freonii - reprezintă derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor saturate utilizaţi în producerea frigului artificial (instalaţii casnice, comerciale şi industriale) sau ca agenţi de propulsare în industria cosmetica si farmaceutica. După eliberarea în atmosferă, aceste chimicale sunt descompuse de lumina solară, clorul reacţionând şi distrugând moleculele de ozon - pana la de molecule de ozon pot fi distruse de o singura moleculă de cloro – fluoro - carbură. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

19 Ce facem să protejăm stratul de ozon?
Primele studii asupra stratului de ozon datează din 1970 (savanţii americani M. Molina şi S. Rowland). Găuri în stratul de ozon au fost observate în multe regiuni ale globului terestru, în prezent ele sunt continuu monitorizate. 1985 este anul în care s-a pus serios problema protejării stratului de ozon., astfel s-a format Comitetul de Coordonare pentru protecţia stratului de ozon. Au fost luate măsuri severe, chiar interzicerea folosirii freonului şi a altor agenţi. Aplicarea acestor măsuri a permis încetinirea ritmului de creştere a găurilor de ozon, dar nu au oprit definitiv procesul. Diminuarea stratului de ozon este mai accentuata iarna şi primăvara când norii polari stratosferici favorizează descompunerea compuşilor halogenaţi şi eliberarea clorului. Evoluţia stratului de ozon, măsurat în unităţi Doubton se poate urmări pe site-ul NASA. Ce este o unitate Dobson? Unitatea Dobson (DU) este unitatea de măsură pentru ozonul total. Dacă s-ar aduna tot ozonul din atmosferă într-o coloană şi s-ar aduce la temperatura standard (0°C) şi presiunea ( milibari sau o atmosfera, sau "atm" , coloana ar fi aproximativ 0,3 centimetri grosime. Astfel, ozonul total va fi de 0.3atm•cm. Pentru a se lucra mai uşor cu "Unitatea Dobson ", aceasta este definită ca atm•cm iar 0.3atm•cm sunt de fapt 300 DU. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

20 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Concluzii: Amenintarea exista cu adevarat. Iar lupta pentru apararea stratului de ozon ne demonstreaza ca, atunci cand viata planetara este primejduita, apare si vointa politica pentru a aduce lucrurile pe un fagas bun. Acesta este mesajul optimist al cooperarii internationale in acest domeniu. Dar, nu putem sa nu ne intrebam, oare cate amenintari nu ne pandesc fara a le da atentia cuvenita? Sa nu uitam ca SUA se impotrivesc cu indarjire la reducerea emisiilor de CO2... "Ozonul rau" se formeaza in straturile joase ale atmosferei si duce la poluare de tip fotochimic. Atunci cand acesta depaseste anumite limite, este daunator vietii pe pamant. Substantele care stau la baza formarii ozonului troposferic sunt oxizii de azot si compusii organici volatili. Ozonul troposferic reactioneaza cu tesuturile vegetale si animale si ajunge chiar sa provoace efectul de sera. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

21 Colegiul Naţional Ştefan cel Mare
Primaria Capitalei a facut masuratori si pentru poluarea cu ozon troposferic, gasindu-se depasiri ale concentratiilor maxime admise mai ales in timpul pranzului. Constructiile foarte inalte din orase si mai ales din centrul Capitalei blocheaza o aerisire corecta si o circulatie naturala a aerului. Totodata, pe bulevardele inguste, care actioneaza ca adevarate canioane, se acumuleaza si alte gaze toxice pentru organismele vii, in special cele provenite din trafic. Oricum in prezent reparatiile strazilor duc la congestionari grave ale circulatiei in Bucuresti, aceste acumulari devin periculoase. De aceea, specialistii Primariei Capitalei avertizeaza pe toti locuitorii si in special persoanele in varsta sa evite sa circule in miezul zilei pe strazile aglomerate si poluate. Din masuratorile facute de specialistii Capitalei, rezulta ca in Bucuresti, pe anumite zone, poluarea cu bioxid de sulf, cu bioxid de carbon si cu oxizi de azot este foarte puternica de la cele cinci mari centrale termoelectrice si de la cele aproximativ 50 de centrale de cartier, de la traficul auto si cu poluanti specifici de la unitatile industriale. Colegiul Naţional Ştefan cel Mare

22 Sfârşit. Vă mulţumim pentru atenţia acordată!
Colegiul Naţional Ştefan cel Mare