Curs 9 Sef Luc Dr. Petru A. COTFAS

Παρουσίαση με θέμα: "Curs 9 Sef Luc Dr. Petru A. COTFAS"— Μεταγράφημα παρουσίασης:

1 Curs 9 Sef Luc Dr. Petru A. COTFAS
Fizica Generala Curs 9 Sef Luc Dr. Petru A. COTFAS

2 Termodinamica continuare

3 Principiul al doilea al termodinamicii
Formularea lui W. Thomson (lord Kelvin) Nu este posibil un proces ciclic reversibil prin care sa fie transformata in lucru mecanic caldura primita de la o singura sursa de caldura. Formularea lui Clausius Caldura nu trece ,,de la sine" de la un corp cu temperatura mai mica la un corp cu temperatura mai mare. Formularea lui Caratheodory In vecinatatea unei stari arbitrare a unui sistem termodinamic izolat, exista stari care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile. Formularea generala Pentru ca un sistem sa poata efectua l.m. intr-o transformare in ciclu el trebuie sa primeasca en. calorica de la o sursa calda si sa cedeze o parte din ea unei surse reci

4 Entropia Formularea lui Caratheodory sugereaza existenta unei functii de stare a carei valoare este constanta pentru transformarile adiabatice. Vom numi aceasta functie de stare: entropie empirica Principiul al doilea al termodinamicii este echivalent cu afirmatia existentei parametrului de stare extensiv S.

5 entropia absolută are următoarele proprietăţi:
mărime de stare aditivă, conservativă este definită pâna la o constantă arbitrară; în cazul proceselor ciclice, variaţia entropiei este zero. constituie expresia matematică a principiului al II- lea al termodinamicii pentru procese ciclice

6 Principiul trei (Nerst)
Entropia substantelor pure condensate tinde la zero cand temperatura tinde la zero absolut

7

8 Modelul gazului ideal a) gazul este format dintr-un nr. foarte mare de particule identice (1023) b) dimensiunile particulelor sunt neglijabile comparativ cu distantele dintre ele, a.i. Pot fi considerate puncte materiale c) moleculele sunt intr-o continua miscare haotica, dezordonata; miscarea fiecarei molecule se supune legilor mecanicii clasice d) ciocnirile moleculelor cu peretii vasului sunt perfect elastice; f) fortele intermoleculare sunt neglijabile; traiectoriile moleculelor sunt liniare, ele nefiind supuse nici unor forte.

9 Modelul gazului ideal Conform teoriei Bernoulli presiunea exercitata de gaz asupra peretilor vasului se datoreaza ciocnirii moleculelor cu peretele Astfel, la fiecare ciocnire molecula de masa m cedeaza peretelui un impuls egal cu 2mvx cu vx viteza dupa directia x perpendiculara pe peretele vasului => Daca in vas sunt N molecule cu viteza vxi si intre molecule nu au loc ciocniri => m vx A l Nici o directie nu este privilegiata Relatia fundamentala a teoriei cinetico-moleculara

10 Modelul gazului ideal => temperatura este o masura a energiei cinetice a moleculei Despicarea energiei unei molecule pe gr. de libertate Prin generalizare=> viteza termica Energia cinetica medie de translatie a unei molecule libere (cu 3 gr. de libertate) Principiul echipartitiei energiei pe gr. de libertate f – nr. gr. de libertate

11 Fizica statistica

12 Fizica statistica Distributiile Maxwell si Boltzman
Consideram un sistem termodinamic format din N particule Probabilitatea ca punctul reprezentativ (satarea microscopica) al sistemului sa se afle in elementul de volum va fi de forma: unde x1,..,x3N – coordonatele celor N molecule iar x3N+1…x6N impulsurile moleculelor, iar w(x1…x6N) densitatea de probabilitate sau functia de distributie a sistemului

13 Fizica statistica In cazul unui sistem izoterm aflat in echilibru termic cu un termostat, functia de distributie are expresia: In cazul gazului ideal putem scrie probabibilitate sub forma: Distributia Maxwell-Boltzman => poate fi descompusa unde F – energia libera H(x,v) – hamiltonianul sistemului (energia totala) Distributia canonica Distributia Maxwell Distributia Boltzman

14 Fizica statistica Din distributia Boltzman in cazul gravitational avem: =>fc. de distributie a moleculelor la inaltimea h=z este data de: Dar f(z)~n – nr. de molecule in unitatea de volum de la inaltimea z => dar p~n => n0 – nr. de molecule din unit. de vol. de la inaltimea z=0 Formula barometrica

15 Fizica statistica In cazul distributiei Maxwell (distributia dupa viteza) avem: In cazul distributiei dupa modulul vitezei => Prin derivare si egalare cu zero=> nr. de particule cu vitezele in intervalul Viteza cea mai probabila

16 Electromagnetism

17 Introducere Secolul VII i.Ch. - Thales din Milet mentioneaza proprietatea speciala a chihlimbarului galben, frecat, de a atrage obiecte usoare. fizicianul englez William Gilbert “redescopera” electrizarea prin frecare; tot el confera corpurilor electrizate denumirea de electrica – de la grecescul electron insemnand chihlimbar. Termenul de “electricitate” este introdus in 1646 de catre scriitorul si fizicianul englez Sir Thomas Browne. fizicianul german Otto von Guerike realizeaza prima “masina” capabila de a produce electricitate: o sfera de sulf rotita in jurul propriului ax, asezata intr-o ladita cu nisip. Stephen Gray introduce notiunile de conductor si izolator. Francezul Charles Dufay face distinctie intre sarcini electrice pozitive si sarcini electrice negative si totodata face constatarea asupra interactiei dintre acestea: atractie, respectiv respingere. americanul Benjamin Franklin constata ca electricitatea este un “fluid”. in timpul unei puternice furtuni un nor s-a descarcat prin sfoara zmeului pe care il inaltase. trei fizicieni din orasul olandez Leyda construiesc primul condensator, sub forma unei “butelii”- un pahar izolator prevazut la interior si exterior cu folii metalice subtiri, numit si astazi butelia de Leida. Joseph Priestley evidentiaza existenta fortei de interactiune si, mai tarziu, Charles Augustin Coulomb determina marimea fortei de interactiune folosind o “balanta de torsiune” construita de Cavendish. Este primul studiu cantitativ in domeniul electricitătii. Luigi Galvani pune in evidenta aparitia unor manifestari electrice, prin introducerea a doua conductoare de natura diferita intr-un picior de broasca; experimentul constituie primul pas in electrocinetica. italianul Alessandro Volta realizeaza prima pila electrica (baterie). danezul Hans Christian Oersted descopera efectul magnetic al curentului electric; un curent electric produce in jurul sau un camp magnetic. Dupa scurt timp André Maria Ampère descopera legea ce-i poarta numele. Germanul Georg Simon Ohm formuleaza (1827) legea cunoscuta ca atare. Joseph Henry si independent Michael Faraday descopera fenomenul inductiei electromagnetice. Se introduce conceptul de linii de forta – iar in 1834 Lenz formuleaza matematic legea inductiei electromagnetice. englezul James Prescot Joule si germanul Herman Ludwig Ferdinand Helmholtz demonstreaza ca electricitatea este o forma de energie si ca circuitele electrice se supun unor legi stricte de conservare a energiei. englezul James Clerk Maxwell reuneste intr-o teorie unitara cunostintele legate de campul electric si magnetic, stipuland transformarea lor reciproca si dezvolta ideea campului electromagnetic ce se propaga in spatiu sub forma de unde electromagnetice. Dupa numai 20 de ani in 1886 Heirich Rudolf Hertz reuseste sa genereze in laborator prima unda electromagnetica, iar ceva mai tarziu (1895) italianul Guglielmo Marconi realizeaza primul radioemitator.

18 Introducere Se pot distinge 3 regimuri:
Sarcinile elec. sunt in repaus – electrostatica Sarcinile elec. sunt in miscare uniforma – electrocinetica si magnetostatica Sarcinile elec. sunt in miscare variata – regimul variabiil

19 ELECTROSTATICA Sarcina electrica
Notiunea fundamentala, ce sta la baza stiintei electricitătii; Aflata in repaus, aceasta determina fenomenele statice, asa numita electrostatica. Substanta este neutra din punct de vedere electric (in atom nr. electronilor egal cu cel al protonilor) sarcina electronului este e-= C: sarcina elementara. Protonul - particula elementara avand sarcina egala si de semn opus cu a electronului Modul de electrizare a corpurilor: prin frecare – conventional, sticla se incarca pozitiv. prin inductie (influenta) – partea apropiata de corpul inductor se incarca cu sarcini de semn opus. prin contact – incarcarea se face cu sarcini de acelasi semn. prin mijloace speciale – piezoelectricitate, termoelectricitate, iradiere cu radiatii Roentgen sau u.v.

20 ELECTROSTATICA Proprietătile sarcinii electrice sunt urmatoarele:
exista doua tipuri de sarcini: pozitiva si negativa (neutralitatea materiei); sarcina se conserva: suma algebrica a sarcinilor oricarui sistem izolat este constanta sarcina este cuantificata: q = ±n e unde n = 1, 2, 3…

21 ELECTROSTATICA Legea lui Coulomb, rezuma urmatoarele concluzii experimentale: sarcinile de acelasi semn se resping (F > 0), sarcinile de semn diferit se atrag (F < 0); forta de interactiune actioneaza in lungul dreptei ce uneste sarcinile; forta este proportionala cu marimea sarcinilor; forta este invers proportionala cu patratul distantei dintre sarcini, fiind o forta centrala. Expresia matematica a legii lui Coulomb este: unde constanta k depinde de sistemul de unităti de masura adoptat: cu si ε0 permitivitatea absoluta a vidului, se exprima in mod curent in F m-1. [q]SI =C

22 Campul electric Pentru descrierea spatiului in jurul sarcinilor este necesara introducerea unei noi marimi fizice => campul electric Campul electric - spatiul din jurul unei (mai multor) sarcini in care se face simtita actiunea acesteia. Intensitatea campului electric E este egala cu forta ce actioneaza asupra unitătii de sarcina de proba q0: cu r distanta de la sarcina q generatoare de camp pana in punctul in care se determina E E este o marime vectoriala

23 Campul electric campul electrostatic este definit si prin linii de camp – curbele tangente in orice punct la vectorul camp electric. Liniile de camp electric incep intotdeauna pe sarcina pozitiva si se termina pe sarcina negativa; Liniile de camp sunt curbe deschise, ele nu se intersecteaza niciodata.

24 Campul electric Campul electric poate fi:
Omogen - daca liniile de camp sunt paralele si echidistante (ex.: intre doua placi plane, paralele si infinite incarcate cu sarcini diferite ca semn). Neomogen (ex.: campul creat de o sarcina punctiforma, un dipol) Campul E poate fi descris prin: Vectorul intensitate E (cantitativ) Linii de camp (calitativ)

25 Campul electric

26 Fluxul electric. Alta marime ce descrie campul electric este fluxul electric Fluxul electric reprezinta totalitatea liniilor de camp ce intra (sau ies) intr-o suprafata normala Prin definitie fluxul electric este dat de integrala din produsul dintre E si dS Fluxul electric elementar

27 Legea lui Gauss fluxul campului electric printr-o suprafata inchisa este egal cu sarcina q din interiorul acesteia impartita la 0. unde qint reprezinta sarcina aflata in interiorul suprafetei S Consideram cazurile => Se observa ca: a) , numarul liniilor care intra fiind egal cu a celor care ies; fluxurile se anuleaza reciproc in acest caz. b) , toate liniile de camp ies din suprafata .

28 Legea lui Gauss Demonstratie Consideram cazul sarcinii interioare

29 Legea lui Gauss Daca in legea lui Gauss consideram distributia volumica de sarcina => => legea lui Gauss in forma diferentiala poate fi scrisa sub forma: Ecuatia arata ca in toate punctele din spatiu in care nu exista sarcini electrice, divergenta campului este nula

30 Potentialul in electrostatica
Descrierea campului electric prin marimea vectoriala E este uneori incomoda, chiar dificila, => introducerea marimii scalare potential. Potentialul se defineste in functie de lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea unei sarcini de proba intr-un camp electric.

31 Potentialul in electrostatica
Potentialul creat de o sarcina punctiforma intr-un punct aflat la distanta r de sarcina q este: sau permite determinarea intensitatii cp. electric atunci cand se cunoaste potentialul =>

32 Substanta in camp electric
Trebuie considerata prezenţa materiei în câmpul electric? Experienţele =>comportamanet diferit al subtantelor in câmp electric (în funcţie de natura substanţei) => Clasificarea substanţelor în două clase mari: Conductoare (apar prop. electrice in 10-6s – practic instantaneu) Izolatoare (se incarca greu dar raman un timp indelungat in starea de încărcare electrică) si semiconductoarele.

33 Corpuri conductoare în câmp electrostatic
metalele şi aliajele – conductoare tipice, de clasa I conducţia electrică este asigurată de prezenţa electronilor liberi, care se deplasează instantaneu în reţea. conductorii electrolitici şi gazele în condiţiile unei descărcări electrice – conductoare de clasa II. conducţia este asigurată prin ionii pozitivi şi negativi.

34 Corpuri conductoare în câmp electrostatic
In interiorul corpurilor conductoare (metalice) intensitatea campului electric este nula, ca urmare potentialul este constant pt. conductoare de clasa I deoarece la introducerea unui conductor în câmp sarcinile proprii ale corpului se redistribuie instantaneu într-un asemenea mod încât câmpul interior apărut să compenseze (riguros) câmpul aplicat din exterior (ecranarea) +

35 Corpuri conductoare în câmp electrostatic
Intensitatea cp. electric este data de teorema lui Coulomb. Pe un corp comductor: Prezenta sarcinilor electrice pe corpurile conductoare determina o presiune electrica: unde intensitatea câmpului electric s-a înlocuit cu ca medie a câmpului exterior şi interior (nul). cu densitatea superficiala de sarcina

36 Efectul de vârf Densitatile superficiale pe o suprafata metalica cu forma neregulata se afla intr-un raport egal cu raportul razelor partilor de suprafata Ex. 1. paratrasnetul legat la pamant 2. microscop cu emisie in camp etc. Repartitia diferita a sarcinilor pe corpuri cu geometrie variabila (varfuri) poarta denumirea de efect de varf

37 Efectul de vârf