Transplantul pulmonar, de mână, piele și de cornee Prof

Παρουσίαση με θέμα: "Transplantul pulmonar, de mână, piele și de cornee Prof"— Μεταγράφημα παρουσίασης:

1 Transplantul pulmonar, de mână, piele și de cornee Prof
Transplantul pulmonar, de mână, piele și de cornee Prof. Ileana Constantinescu

2 Transplantul pulmonar
Influența HLA în transplantul pulmonar este inca cercetata. În general plămânii sunt transplantați fără a ține cont de compatibilitatea HLA. Numai atunci când s-a dovedit că un potențial beneficiar necesită organe de la un donator cu o anumită tipizare HLA, se efectuează tipizarea HLA a donorului pentru a determina compatibilitatea.

3 Cerințe privind potențialii donatori
Există anumite cerințe pentru potențialii donatori pulmonari, ca urmare a nevoilor beneficiarului potențial. În cazul donatorilor vii, se ia de asemenea, în considerare modul în care o intervenție chirurgicală va afecta donatorul: sănătos; meci dimensiune; plămânul sau plămânii donați trebuie să fie suficienți de mare pentru a oxigena în mod adecvat pacientul, dar suficient de mic pentru a se potrivi în cavitatea toracică destinatarului; de vârstă; grupa de sânge. Cerințe privind potențialii beneficiari În timp ce un centru de transplant este liber să stabilească propriile criterii pentru candidații la transplant, anumite criterii sunt în general acceptate unanim cum ar fi: boli pulmonare în stadiu terminal; epuizarea altor tratamente disponibile, fără succes; fără alte afecțiuni medicale cronice (de exemplu inimă, rinichi, ficat); fără infecții curente sau cancer recent. Există anumite cazuri în care infecția pre-existentă este inevitabilă, ca în cazul multor pacienți cu fibroză chistică. În astfel de cazuri, centrele de transplant pot accepta sau respinge pacienții cu infecții actuale cu virus B fără HIV sau hepatită fără abuz de alcool, fumat, sau droguri; greutate în limite acceptabile (subnutriția și obezitatea marcate sunt asociate cu creșterea mortalității); vârstă profil psihologic acceptabil; are sistem de sprijin social; capabil financiar să plătească cheltuielile prilejuite de tratament (în cazul în care îngrijirea medicală este plătită direct de către pacient); capabil să respecte regimul post-transplant. Un transplant pulmonar este o operație majoră și, după transplant, pacientul trebuie să fie aderent la un regim de viață medicamentos precum și la continuarea asistenței medicale.

4 Riscuri Ca la orice procedură chirurgicală, există riscuri de de hemoragie și infecție. Plămânul nou transplantat în sine poate eșua în asigurarea vindecării și în buna funcționare a sa. Deoarece o mare parte a corpului pacientului a fost expus la aerul exterior, sepsisul este o posibilitate, astfel că antibioticele vor fi oferite pentru a încerca să prevină acest lucru. Alte complicații post-transplant includ tulburări limfoproliferative, o formă de limfom și inflamația gastro-intestinală și ulcerații ale stomacului și esofagului ca urmare a imunosupresoarelor. Rejetul de transplant este o preocupare principală, atât imediat după o intervenție chirurgicală cât și continuând pe tot parcursul vieții pacientului. Deoarece plămânul sau plămânii transplantați provin de la o altă persoană, sistemul imunitar al destinatarului îl sau îi va "vedea" ca pe un invadator și va încerca să-i neutralizeze. Rejetul de transplant este o afecțiune gravă ce trebuie tratate cât mai curând posibil. Semne ale rejetului: febră; simptome asemănătoare gripei, inclusiv frisoane, amețeli, greață, senzație generală de rău, transpirații nocturne; creșterea dificultății în respirație ; înrăutățirea rezultatelor testelor pulmonare; accentuarea sensibilității sau durerii toracice; creșterea sau scăderea în greutate corporală cu mai mult de două kilograme într-o perioadă de 24 de ore. În scopul prevenirii rejetului transplantului și deteriorării ulterioare a noului pulmon sau plămâni, pacienții trebuie să țină un regim de medicamente imunosupresoare. Pacientii vor trebui în mod normal, să ia o combinație de aceste medicamente pentru a combate riscul de rejet. Acesta este un angajament pe tot parcursul vieții ce trebuie să fie strict respectat. Regimul imunosupresor este început chiar înainte sau după intervenția chirurgicală. De obicei, regimul include ciclosporina, azatioprina și corticosteroizii, dar pot să apară episoade de rejet pe tot parcursul vieții unui pacient, alegerile exacte și dozele de imunosupresie ar putea să fi modificate în timp. Uneori tacrolimusul se administrează în loc de ciclosporină și micofenolat de mofetil în loc de azatioprină. Imunosupresia necesară pentru a preveni rejetul organului presupune și unele riscuri. Prin scăderea capacității organismului de a declanșa o reacție imunitară, aceste medicamente cresc, de asemenea riscul de infecție. Antibioticele pot fi prescrise pentru a trata sau preveni astfel de infecții. La rândul său, infecția poate crește riscul de rejet, și în general, o interacțiune poate prevala între cele două riscuri. Anumite medicamente pot avea, de asemenea, efecte secundare potențial dăunătoare nefrotoxice sau de altă natură. Alte medicamente pot fi, de asemenea, prescrise pentru a ajuta la atenuarea acestor efecte secundare. Există, de asemenea, riscul ca un pacient să prezinte o reacție alergică la medicamente. Monitorizarea îngrijirii este necesară pentru a echilibra beneficiile acestor medicamente față de riscurile lor potențiale. Rejetul cronic, adică episoade repetate de simptome de rejet după primul an de la tranplant, apare la aproximativ 50% dintre pacienți. Un astfel de rejet cronic se prezintă ca bronșiolită obliterantă sau, mai rar, ateroscleroza.

5 Rezultate mai puțin satisfăcătoare ale transplanturilor pulmonare, comparativ cu cele de inimă, indică factori de risc suplimentari care ajută la mascarea altor influențe, cum ar fi HLA. Există cazuri cu o nepotrivire a HLA, dar cu timpul, se adaugă treptat mai multe cazuri în care există câteva nepotriviri HLA. Nepotrivirile HLA au o influență asupra rejetului acut, precum și asupra dezvoltării sindromului bronșiolitic obliterant. Nepotrivirea HLA-DR este frecvent recunoscută ca având cea mai mare influență.

6 Tipizarea tisulară Determinarea ABO Screening-ul viral complet
HLA A, HLA B și HLA DRB1 PRA, cross-match TSH, T3, T4 PTH,calcitonină osteocalcina, vit.D, biochimie, markeri tumorali: CEA, CA 19-9, CA 125, AFP, β-HCG, α1-globulina

7 Prognostic 83.6% 53.4% 28.4% 73.8% 46.5% 28.3% Supraviețuirea la 1 an
Supraviețuirea la 5 ani Supraviețuirea la 10 ani Transplantul pulmonar 83.6% 53.4% 28.4% Transplantul plaman-inimă 73.8% 46.5% 28.3%

8 Transplantul de piele

9 Tipuri de grefă Autogrefă-din corpul pacientului
Alogrefă-din corpul donatorulu Xenogrefă-de la specie diferită Autogrefă din culturi de țesuturi epidermice-proliferări de celule cutanate proprii pacientului Grefe de substitute de piele-substitute pentru piele: Homogrefă Alogrefă Xenogrefă

10 Tipuri de grefa Avantaje Dezavantaje Grosime: subțire partială -Cea mai bună supraviețuire -Vindecare rapidă -Putin similară cu pielea originală -Rezistență scazută la traume -Sensibilitate slabă -Contracție secundară maximă Grosime: subțire totală -Mai multe caracteristici ale pielii sănătoase -Contractie scăzută -Aspect mai placut -Sensibilitate bună -Supraviețuirea mai mică a grefei -Vindecare mai lentă Grosim: totală -Mai mult similară cu pielea sănătoasă -Contracție secundară minimă -Rezistență la traume -Supraviețuirea cea mai mică a grefei -Situsul donor inchis chirurgical -Situsul donor limitat

11 Transplantul de piele Principiile gestionării pacienților cu arsuri grave implică menținerea homeostaziei corpului, a echilibrulului în azot, imunocompetența și eliminarea microorganismelor până când țesutul neviabil este îndepărtat și rana închisă în condiții de siguranță. În cazul în care funcția pielii nu este restabilită în câteva săptămâni, pacientul va muri ca urmare a secvenței complexe de anomalii metabolice și ca urmare a complicațiilor septice.

12 Transplantul de piele În absența pielii autologe, pielea alogrefă (pielea proaspătă de la cadavru uman) reprezintă cea mai bună membrană biologică pentru acoperirea rănilor provocate de arsuri. Xenogrefa (piele de porc) - antigenitatea puternică care duce la respingerea rapidă a xenogrefei trebuie să fie suprimată în a treia zi de la aplicare. Membranele placentare umane - accelerează procesul de vindecare prin exercitarea unui efect angiogenic și creșterea densității capilare patului plăgii subiacente.

13 Pielea alogrefă Folosita pentru acoperirea temporară a rănilor provocate de arsuri. Respingerea grefelor apare în mod inevitabil după 2 săptămâni, în ciuda imunității deprimate. Prelungirea supraviețuirii allogrefei de piele la aproximativ 6 săptămâni ar putea fi realizată prin pre-tratarea cu steroizi și lumină UV. Cea mai bună potrivire între donator și primitor este identitatea în cazul HLA-A, B și DRB1. Utilizarea ciclosporinei prelungește supraviețuirea grefei de piele, dar rejetul apare în termen de 2 săptămâni de la întreruperea tratamentului.

14 (allotransplantul cu țesut compozit)
Transplantul de mână (allotransplantul cu țesut compozit)

15 Transplantul de mână (allotransplantul cu țesutul compozit)
Transplantul de mână, spre deosebire de un transplant de organe solide, implică mai multe țesuturi (piele, mușchi, tendon, os, cartilaj, țesut adipos, nervi și vase de sânge) și poate fi considerat "standardul de aur" în CTA. Experiența mondială în transplantul de mână umană până în prezent include 50 de transplanturi efectuate la 36 de beneficiari. (

16

17 Transplantul de mână Procedura este inidicată pentru persoanele care au experimentat dificila pierdere a unei mâini sau antebraț din cauza: traumatismelor; intervențiilor de salvare a vieții care au cauzat un prejudiciu permanent la mână sau antebraț . Procedura transplantului de mână nu este luată în considerare pentru: anomalii congenitale pierderea unui membru din cauza cancerului amputații de picior persoanele ale căror prejudiciu este limitat la degete Membrele donate ar proveni de la donatorii în moarte cerebrală.

18 Transplantul de mână Majoritatea pacienților au experimentat cel puțin un episod de rejet acut în primul an, iar pielea a fost ținta principală a răspunsului imun. Marea antigenicitate a pielii poate, în parte, să fie legată de stimularea proporției mari de celule puternic prezentatoare de antigen (celule Langerhans) și keratinocite care exprimă complexul major de histocompatibilitate (MHC) I constitutiv și MHC II, molecula de adeziune intercelulară 1 (ICAM ) - și de citokine proinflamatorii. Infecțiile virale, în special cu citomegalovirus (CMV), pot declanșa episoade de rejet acut.

19 Transplantul de mână este o procedură chirurgicală de transplant a unei mâini de la un om la altul. Mâna"donată" , de obicei, provine de la un donator în moarte cerebrală și este transplantată la un destinatar care a pierdut una sau ambele mâini / brațe. Cele mai multe transplanturi de mână de până acum au fost efectuate pe amputații de la cot în jos, cu toate că transplanturile de la cot în sus câștigă popularitate. Transplantul de mână a fost primul dintr-o nouă categorie de transplanturi în cazul în care mai multe organe sunt transplantate ca o singură unitate funcțională, denumite acum "allotransplant de compozit vascularizat" sau VCA. Operațiunea este destul de laborioasă și de obicei durează cel puțin 8-12 ore. Prin comparație, o operație tipică de transplant de față durează 6-8 ore. Chirurgii, de obicei, conectează oasele primele, urmate de tendoane, artere, nervi, vene și piele. Beneficiarul unui transplant de mână trebuie să ia medicamente imunosupresoare similare cu cele din alte transplanturi cum ar fi de rinichi sau ficat, căci sistemul imunitar natural al organismului va încerca să respingă sau distruge mâna. Aceste medicamente determină destinatarul să aibă un sistem imunitar mai slab care poate duce la un risc crescut de infecții și la unele forme de cancer. Au fost multe progrese în transplantul de organe solide de-a lungul anilor care au făcut ca aceste medicamente să fie destul de tolerabile. După transplant există o perioadă de amplă terapie/ reabilitare a mâinii care ajută beneficiarii să recapete funcția mâinii transplantate. Acei pacienți care sunt complianți la tratamentul medicamentos și la efectuarea terapiei fizice în urma unui transplant de mână au avut un succes remarcabil în redobândirea funcției noilor mâini / brațe .

20 Transplantul de cornee

21 Tipurile de transplanturi de cornee
Corneea conține cinci straturi. Transplanturile de cornee nu presupune întotdeauna transplantul tuturor straturilor corneei. Tipurile de transplanturi de cornee includ: Keratoplastia penetrantă. Aceasta implică transplantul tuturor straturilor corneei de la donator. Keratoplastia lamelară. În timpul acestei proceduri, chirurgul înlocuieste doar câteva dintre straturile corneei cu transplant. Într-o keratoplastie lamelară, straturile selectate transplantate pot include stratul mai profund, numit endoteliul (keratoplastie lamelară posterioară). Versiunile acestei proceduri efectuate includ de obicei Descemet's Membrane Endothelial Keratoplasty (DSEK)(constă în inlocuirea endoteliului, membranei Descermet și a porțiunii profunde a stromei) sau Descemet's Stripping Automated Endothelial Keratoplasty (DSAEK)(este varianta automatizată a DSEK). Sau poate include straturi mai aproape de suprafață (Keratoplastia lamelară anterioară). Keratoplastia lamelară poate fi mai potrivită decât keratoplastia penetrantă completă când procesul bolii este limitat la numai o porțiune a corneei.

22

23 Transplanturi de cornee
Se estimează că de persoane sunt afectate de diverse afecțiuni care ar putea beneficia de transplant de cornee. proceduri sunt efectuate în întreaga lume în fiecare an. Marea Britanie:> 2300 grefe / an Australia: 1500 grefe / an Statele Unite ale Americii:> de oameni sunt transplantați corneean

24 Transplanturi de cornee
Indicații: Keratopatia buloasă Degenerarea corneei Perforație corneană Keratoglobus și distrofia Cicatrizarea datorată keratitei și traumei Țesutul cornean inflamat care nu răspunde la antibiotice sau tratament antiviral

25 Indicații Indicații pot fi următoarele: Optică: Pentru a îmbunătăți acuitatea vizuală prin înlocuirea țesutului gazdă opac sau denaturat cu țesut donator clar sănătos. Cea mai frecventă indicație în această categorie este keratopatia buloasă pseudofakică, urmată de keratoconus, degenerarea corneei, keratoglobus și distrofia, precum și cicatrizare datorată keratitei și traumei. Tectonică/ reconstructivă: Pentru a păstra anatomia corneei și integritatea la pacienții cu subțierea stromei și descemetocele, sau pentru a reconstrui anatomia ochiului, de exemplu după perforarea corneană. Terapeutice: Pentru a elimina țesutul cornean inflamat care nu răspunde la tratamentul cu antibiotice sau antivirale. Cosmetică: Pentru a îmbunătății aspectul pacienților cu cicatrici corneene responsabile de o nuanță albicioasă sau opacă a corneei. Examinarea pre-operatorie În cele mai multe cazuri, pacientul se va întâlni cu oftalmologul lui pentru o examinare în următoarele săptămâni sau luni anterioare operatiei. În timpul examenului, oftalmologul va examina ochiul și diagnostica starea lui. Medicul va discuta starea ochiului cu pacientul, inclusiv diferitele opțiuni de tratament disponibile. Medicul va discuta, de asemenea, riscurile și beneficiile diferitelor opțiuni. Dacă pacientul alege o intervenție chirurgicală, medicul va obține semnătura pacientului pe un formular de consimțământ informat. Medicul ar putea efectua, de asemenea, o examinare și de laborator pentru diferite teste, cum ar fi teste de sange, raze X, sau un EKG. Data și ora intervenției chirurgicale vor fi de asemenea stabilite, iar pacientul va fi informat despre locul unde intervenția chirurgicală va avea loc. În Statele Unite, furnizarea de cornee este suficientă pentru a satisface cererea în scopuri de chirurgie și cercetare. Prin urmare, spre deosebire de alte țesuturi pentru transplant, nu sunt o problemă întârzierile și deficitele de cornee.

26 Transplantul de cornee
Antigene HLA-A și HLA-B au fost identificate pe epiteliul cornean, celulele stromale, celule endoteliale corneene și sunt ținte pentru celule T citotoxice CD8 +. Potrivirea HLA-A și HLA-B fost asociată cu rezultate îmbunătățite ale supraviețuirii grefei de cornee la pacienții cu risc ridicat. Antigenele HLA-DR sunt transportate pe celule Langerhans. Rolul potrivirii HLA-DR în transplantul de cornee rămâne controversat. Incompatibilitatea ABO ar putea duce la opacifierea mai târziu a corneei.

27 Transplantul de cornee
Riscuri: Infecția - corneea nu are vase de sânge si se vindecă mult mai lent. Eșecul grefei - poate apărea în orice moment, chiar ani sau zeci de ani mai târziu. Rolul potrivirii HLA în reducerea eșecului grefei de cornee nu a putut fi confirmat prin toate studiile. <10% din grefele primare suferă datorită respingerii imune în ciuda absenței determinării vreunei potriviri HLA de rutină.

28 Riscuri Riscurile sunt similare cu cele întâlnite în alte proceduri intraoculare, dezlipire sau deplasarea de transplanturi lamelare. Există, de asemenea, un risc de infecție. Deoarece corneea nu are vase de sânge (este nevoie de substanțele sale nutritive din umoarea apoasă) se vindecă mult mai lent decât o tăietură pe piele. În timp ce rana se vindecă, este posibil ca aceasta să fie infectată cu diferite microorganisme. Acest risc este minimizat prin profilaxia cu antibiotice (utilizând picături oftalmice cu antibiotice, chiar și atunci când nu există infecție). Există un risc de respingere a corneei, care apare la aproximativ 20% din cazuri. Prognostic Prognosticul pentru restaurarea vizuală și menținerea sănătății oculare cu transplanturi de cornee este, în general, foarte bun. Riscurile de eșec sau pentru prognostic sunt multifactoriale. Tipul de transplant, starea de boală care necesită procedura, starea de sănătate a altor părți ale ochiului beneficiar și chiar starea de sănătate a țesutului donor pot conferi un prognostic mai mult sau mai puțin favorabil. Majoritatea transplanturilor de cornee conduce la o îmbunătățire semnificativă a funcției vizuale timp de mulți ani sau pe durata vieții. În cazurile de respingere sau eșec ale transplantului, intervenția chirurgicală, în general, poate fi repetată.

29 Recuperarea în urma unui transplant de cornee
Riscurile complicațiilor variază în funcție de cât de multe straturi ale corneei sunt transplantate . Corneea este "imunologic privilegiată", astfel încât nu este necesară potrivirea între donator și primitor. În plus, picăturile pentru ochi cu steroizi conferă protecție împotriva rejetului, astfel încât pastilele și medicamentele sistemice nu sunt necesare pentru a preveni rejetul. Este chiar mai puțin probabil ca corpul nostru să respingă transplantul dacă sunt folosite doar straturile exterioare, în comparație cu folosirea tuturor straturilor sau a celui mai profund strat. Rejetul survine global în mai puțin de 20% din cazuri . Alte probleme pot fi: sângerare (rar) cicatrizarea formarea cataractei, dezlipirea de retină și deteriorarea altor părți ale ochiului scurgerile de lichid dintr-o incizie a transplantului infectie (rar) Tulburările de vedere. Keratoplastia completă poate vindeca o mulțime de cazuri cu astigmatism, miopie și hipermetropie, care necesită lentile groase la ochelari sau lentile de contact. În plus, unele boli care distrug corneea inițială a oamenilor poate afecta, de asemenea, noua cornee. De exemplu, există posibilitatea reapariției infecției cu herpes simplex în transplant. Respingerea poate să apară chiar și după ani de la intervenția chirurgicală. Dacă observați oricare dintre aceste semne care durează mai mult de șase ore, sunați imediat medicul oftalmolog. Medicul vă poate da un medicament care poate ajuta la prevenirea, precum și la tratarea rejetului.

30 Rata succesului în transplantul de cornee
Experții stiu mai multe despre ratele de succes pe termen lung ale keratoplstiei penetrante care folosesc toate straturile corneei. Ratele de succes sunt, de asemenea, afectate de problema care trebuia să fie rezolvată prin transplant. De exemplu, studiile au arătat că noua cornee funcționează optim cel puțin 10 ani în: 89% dintre persoanele cu keratoconus 73% dintre persoanele cu distrofie Fuchs " 60% până la 70% din persoanele cu cicatrici corneene