TUMORILE.

Παρουσίαση με θέμα: "TUMORILE."— Μεταγράφημα παρουσίασης:

1 TUMORILE

2 Ascensiunea în cadrul ierarhiei cauzelor de deces este rezultatul:
TUMORILE GENERALITĂŢI Definiţie: Tumora este definită ca o neoformaţie tisulară care rezultă din proliferarea excesivă a elementelor celulare dintr-un ţesut organizat şi care are tendinţa să persiste şi să crească în mod nelimitat. „Tumoră" a desemnat mult timp orice formaţiune cu volum variabil mai mult sau mai puţin circumscrisă deformând relieful anatomic normal al regiunii în care se dezvoltă cum ar fi anevrismele, abce-sele, chisturile, proliferările tisulare benigne şi maligne - cancerele fiind incluse în aceeaşi clasă a „tumorilor”. Cancerul s-a impus ca o problemă prioritară de sănătate în ultimele 4 decenii, motiv pentru care actual adesea prin tumoră se înţelege cancer Cancerele au ajuns, în ţările dezvoltate a doua cauză de îmbolnăvi-re şi deces, după bolile cardio-vasculare. Ascensiunea în cadrul ierarhiei cauzelor de deces este rezultatul: unei creşteri reale a incidenţei anumitor forme şi localizări neoplazice (cancer bronhopulmonar, a sânului, prostatei etc.) ca urmare a perfecţionării mijloacelor de diagnostic.

3 Trebuie făcută o distincţie între noţiunile de: Tumefacţie,
TUMORILE Trebuie făcută o distincţie între noţiunile de: Tumefacţie, Formaţiunea tumorală (de aspect tumoral), Tumoră. Tumefacţiile sînt determinate de: Edemul proceselor infecţioase Nespecifice — abces cald; Specifice — tbc, lues etc. Acumulări lichidiene încapsulate (chiste, pseudochiste). Formaţiunea de aspect tumoral desemnează o tumefiere variabilă ca localizare, volum, formă, consistenţă, cauzalitate şi mecanism de producere. Tumora este o neoformaţie tisulară proliferativă a unui ţesut organizat şi care este persistentă şi creşte în mod nelimitat. CLASIFICARE Din punct de vedere HISTOLOGIC ŞI CLINIC se diferenţiază două mari categorii de tumori: TUMORI BENIGNE ŞI TUMORI MALIGNE - CANCERELE.

4 CARACTERE GENERALE: Bine delimitate, Bine încapsulate,
TUMORILE TUMORILE BENIGNE CARACTERE GENERALE: Bine delimitate, Bine încapsulate, Au plan de clivaj între tumoră şi capsulă (capsula este slab aderentă la tumoră), Nu invadează ţesuturile învecinate, Nu interesează ganglionii limfatici, Au o evoluţie lentă, Nu recidivează după extirpare totală.

5 INTERRELAŢIA GAZDĂ-TUMORĂ BENIGNĂ
TUMORILE INTERRELAŢIA GAZDĂ-TUMORĂ BENIGNĂ În general - absenţa tulburărilor generale, în cursul formării şi dezvoltării tumorilor benigne Excepţii:  Tulburări generale datorate păstrării caracterului funcţional al celulelor(de exemplu, tumori benigne ale glandelor endocrine).  Tulburări în cazul anumitor localizări ce duc la compresiuni şi/sau stenoze Aceste tulburări au caracter loco-regional. Probleme deosebite prin :  Malignitate clinică evolutivă (nu oncologică), evoluţie clinică marcată de o complicaţie ce necesită o sancţiune terapeutică urgentă: torsiune, ulcerare, compresie etc.(chistul ovarian, fibromiomul uterin,leiomiomul intestinal, tumori benigne intracraniene).  Malignizare, transformarea malignă a tumorilor benigne. Tumorile benigne ocupă primul loc în cadrul stărilor precanceroase.  Stările precanceroase Definiţie: totalitatea modificărilor şi mani- festărilor locale şi generale care preced apariţia unui cancer. Aici se încadrează unele tumori benigne, procese inflamatorii cronice, procese distrofice neinflamatorii.

6 CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR MALIGNE: Rău delimitate,
TUMORILE TUMORILE MALIGNE CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR MALIGNE: Rău delimitate, Nu sînt încapsulate, Invadează ţesuturile înconjurătoare, Dau metastaze pe cale limfatică sau sanguină la distanţă Au evoluţie rapidă, Recidivează local sau la distanţă prin metastaze

7 CARACTERIZARE ANATOMO-CLINICĂ a tumorilor maligne :
TUMORILE CARACTERIZARE ANATOMO-CLINICĂ a tumorilor maligne : Creşterea continuă, progresivă, Creştere spontană ireversibilă, Grad înalt de autonomie a ţesutului neoplazic Toleranţă imunologică a organismului faţă de ţesutul neoplazic. Viteza de creştere variază cu gradul de anaplazie a ţesutului neoplazic Perioada de evoluţie mută clinic este de 3-4 ori mai îndelungată decît perioada manifestată clinic. Exemplu: cancerul mamar evoluează aproximativ 8 ani, pentru a ajunge palpabil (aproximativ 1 cm. = 1 gr masă neoplazică = 2 miliarde celule neoplazice). Din acest moment, pînă la o tumoră de 2 cm, evoluţia este de aproximativ 2 ani EVOLUŢIA ANATOMO-CLINICĂ a tumorilor maligne este bifazică: FAZĂ LOCALĂ FAZĂ DE GENERALIZARE

8 FAZA LOCALĂ DE EVOLUŢIE A TUMORILOR MALIGNE Se caracterizează prin:
TUMORILE FAZA LOCALĂ DE EVOLUŢIE A TUMORILOR MALIGNE Se caracterizează prin: Invazia locală neoplazică, radiară, excentrică, în ţesuturile învecinate; Expansiuni ale masei tumorale principale şi prin grupe de celule neopla-zice sau celule izolate la distanţe variabile de masa tumorală principală şi care, proliferînd, vor constitui focare neoplazice ce pot fuziona cu tumora iniţială. Invazia tumorală determină distrucţia ţesuturilor gazdei, îndepărtarea şi înlocuirea lor cu celule neoplazice, absenţa capsulei şi, deci, lipsa de delimitare a tumorii. Numărul celulelor sau al grupurilor celulare eliberate din masa tumora-lă creşte pe măsura progresiunii tumorii. Întinderea invaziei neoplazice şi frecvenţa metastazelor creşte cu mărirea masei tumorale.

9 FAZA DE GENERALIZARE A TUMORILOR MALIGNE Se caracterizează prin:
TUMORILE FAZA DE GENERALIZARE A TUMORILOR MALIGNE Se caracterizează prin: CITEMIA NEOPLAZICĂ ŞI FORMAREA METASTAZELOR. CITEMIA NEOPLAZICĂ constă în prezenţa celulelor neoplazice în circulaţia sanguină. Numărul celulelor neoplazice este mai mare în venele eferente regiunii tumorale, el creşte în urma traumatizării sub orice formă a tumorii (palpare repetată intempestivă, traumă chirurgicală) METASTAZAREA este manifestarea esenţială a procesului de generalizare Metastaza este un focar secundar de creştere neoplazică, dezvol-tat la distanţă de tumora primitivă. Metastazele apar, obişnuit, după o perioadă de evoluţie locală a tumo-rii primitive. Metastazarea poate fi precoce, determinînd manifestări clinice care preced pe cele ale tumorii primitive. Frecvenţa, numărul şi precocitatea apariţiei metastazelor variază în funcţie de tipul neoplaziei (exemplu, melanomul malign are capacitate metastazantă mare, în timp ce carcinomul bazocelular al pielii meta-stazează cu totul excepţional).

10 Carcinoamele metastazează mai ales pe cale limfatică.
TUMORILE CĂILE ANATOMICE DE DISEMINARE A CELULELOR NEOPLAZICE DIN TUMORA PRIMITIVĂ SÎNT MULTIPLE : CALEA LIMFATICĂ este una din căile principale; invadarea neoplazică a vaselor limfatice duce la apariţia limfangitei, adenitei şi periadenitei neoplazice. Carcinoamele metastazează mai ales pe cale limfatică. CALEA SANGUINĂ (venoasă şi arterială) este calea obişnuită a metastazării sarcoamelor. ALTE CĂI : Propagare pe seroase, Propagare pe căi naturale (rinichi - ureter - vezică), ,,Grefare" prin contact (cancerul buzei), Propagare prin manopere medicale (biopsie, puncţie, act operator). Tulburările generale determinate de tumorile maligne sunt cunoscute ca: SINDROAME PARANEOPIAZICE. MANIFESTĂRI, PARANEOPIAZICE Acestea pot precede, însoţi sau urma simptomele proprii neoplaziei. Astenia, Pierderea ponderală sînt aproape constant prezente. Pot să apară

11 Sindroame neurologice, Sindroame dermatologice,
TUMORILE MANIFESTĂRI, PARANEOPIAZICE(continuare) Sindroame neurologice, Sindroame dermatologice, Sindroame osteoarticulare, Tulburări endocrine variate, Sindroame hematologice (anemie, tulburări ale coagulării: tromboflebite migratorii recidivante sau hemoragii). MECANISMELE DE PRODUCERE ALE SINDROAMELOR PARANEOPLAZICE : celulele neoplazice pot elibera substanţe de tip hormonal celulele neoplazice pot elibera factori cu acţiune toxică; mecanisme imunopatologice precum şi factori carenţiali. Există tumori atît benigne cît şi maligne care, evolutiv, se situează la graniţa dintre cele două grupe: Tumori benigne histologic (chistadenomul papilifer al ovarului, mixomul) ce pot evolua invaziv, sau recidivant Tumori maligne histologic (carcinomul bazocelular al pielii), cu evoluţie lent invazivă, rar metastazantă.

12 CLASIFICAREA STADIALĂ A CANCERULUI DUPĂ U.I.C.C. SISTEMUL T.N.M.
TUMORILE CLASIFICAREA STADIALĂ A CANCERULUI DUPĂ U.I.C.C. SISTEMUL T.N.M. Sistemul TNM de clasificare stadială a tumorilor maligne, elaborat de Pierre Denoix — Franţa — între anii 1943 — a suferit modificări odată cu progresele realizate în diagnostic şi tratament. În 1979, Uniunea Internaţională Contra Cancerului (U.I.C.C.) publică principiile generale de clasificare stadială a cancerului după sistemul TNM şi modul de aplicare la 28 de localizări. Sistemul TNM pentru descrierea extinderii anatomice a bolii este bazat pe aprecierea a trei componente : T (Tumor) extinderea tumorii primare, N (Nodes) starea ganglionilor limfatici regionali şi juxtaregionali; M (Metastasis) absenţa sau prezenţa metastazelor la distanţă. Se descriu două clasificări TNM: Clasificarea clinică preterapeutică, desemnată prin simbolurile TNM, bazată pe constatările anterioare deciziei terapeutice (în legătură cu extinderea tumorii, starea invadării ganglionilor limfatici; absenţa sau prezenţa metastazelor) prin examinări clinice, radiologice, endoscopice etc.

13 Stadiul O = stadiu foarte incipient-carcinom ,,in situ")
TUMORILE Clasificarea postoperatorie şi histopatologică - desemnată prin simbolurile p.TNM, îmbogăţită sau modificată cu ocazia actului chirurgical definitiv sau cu rezultatul examinării piesei extirpate. Cu această ocazie se obţin şi alte date complementare privind tumora primară cum sînt: gradul diferenţierii histopatologice, gradul invadării limfatice, gradul invadării venoase. Din combinarea componentelor TNM amintite rezultă, în general, 4 stadii clinice de dezvoltare a tumorilor Stadiul O = stadiu foarte incipient-carcinom ,,in situ") Stadiul I = tumoră de dimensiuni reduse, fără adenopatie, fără metastaze. Stadiul II = tumoră de dimensiuni mai mari (limitată la organul gazdă), fără sau cu adenopatie regională izolată, fără metastaze. Stadiul III = tumoră invadantă, cu adenopatie regională fixată, fără metastaze. Stadiul IV = metastaze prezente, indiferent de caracterele tumorii şi ganglionilor limfatici. Este necesar un diagnostic cit mai precoce, în fazele incipiente, de el depinzând posibilitatea aplicării diferitelor metode terapeutice precum şi aprecierea prognosticului.

14 TUMORILE tumoră

15 Anamneza, insistă asupra simptomelor de debut şi evoluţie aT maligne.
TUMORILE EXAMENUL CLINIC Anamneza, insistă asupra simptomelor de debut şi evoluţie aT maligne. Examenul obiectiv trebuie să fie complet de sus în jos, cuprinzînd toa-te aparatele şi organele, ţintit pe sistemul, aparatul sau organul lezat. Examenul clinic poate fi: Individual (consultaţia oncologică), făcut de specialistul oncolog sau de un grup pluridisciplinar de specialişti; Examen periodic, în colectivităţi închise, ce oferă posibilitatea depistării tumorii în FAZE TIMPURII. Screening - examen clinic asociat unor metode paraclinice cu aplicabilitate în masă, pentru anumite neoplazii. Autoexaminarea - Pentru creşterea numărului de cazuri depistate timpuriu este importantă educarea populaţiei în efectuarea unor manopere simple, de evidenţiere a unor modificări patologice. Întrucât în 80% din cazuri, tumora de sîn este depistată fortuit de femeia însăşi, s-a preconizat şi recomandat efectuarea periodi-că şi sistematică a autopalpării sinului (autopalparea în decubit dorsal - Haagensen; autopalparea în ortostatism în faţa oglinzii -I.O. Cluj-Napoca).

16 Apariţia durerii este de cele mai multe ori un semn tardiv
TUMORILE În urma introducerii în masă a autopalpării sânului, s-a observat că, intervalul de la depistarea unei tumori mamare pînă la prezentarea la medic a scăzut de la 7,5 luni la 4,9 luni (Haagensen). Populaţia trebuie educată şi în sensul adresării la medic la apariţia celor mai mici modificări faţă de statusul obişnuit, mai ales când aceste modificări persistă. Apariţia durerii este de cele mai multe ori un semn tardiv Medicul trebuie să acorde o atenţie deosebită acestor ,,mici acuze", „sindromul micilor semne” ce pot ascunde o afecţiune gravă. Retracţie mamelonară

17 TUMORILE Autoexaminarea sânului în ortostatism în faţa oglinzii -I.O. Cluj-Napoca).

18 Tumoră sân stg. cadran infero-extern
TUMORILE Tumoră sân stg. cadran infero-extern

19 TUMORILE EXAMINĂRILE PARACLINICE Examenul radiologic este unul dintre cele mai bune mijloace de depistare. Diversele tehnici radiologice de examinare existente se aleg în funcţie de aspectul clinic. !!!! Examenul radiologic are inconvenientul că nu poate fi aplicat pe grupe mari de populaţie, datorită iradierii şi preţului de cost ridicat. Examenul radioizotopic Examinările izotopice se caracterizează prin: simplitate în execuţie, inofensivitate pentru bolnav, informaţiile valoroase asupra structurii şi funcţiei unui anumit organ. Trasorii radioactivi utilizaţi, administraţi pe căi diverse (i.v., oral, intraparenchimatos) şi se acumulează selectiv la nivelul organului ţintă. Distribuţia la nivelul organului este urmărită şi detectată din exterior pe baza emisiei de raze γ, cu o gammacameră Acurateţea scintigramei depinde de diferenţa de radioactivitate intre ţesutul bolnav şi ţesutul sănătos. Radiaţiile gamma emise sînt detectate şi înscrise pe hîrtie, film radiologie sau polaroid, obţinîndu-se imaginea scintigrafică a organului explorat.

20 TUMORILE Examenul endoscopic. constă in vizualizarea cu ajutorul unui instru-ment (endoscop), prevăzut cu un sistem optic şiun sistem de ilumina-re, a unor cavităţi ce comunică la exterior (bronhoscopie, eso-gastro – duodeno – jejuno - scopie, recto - colonoscopie, cistoscopie, colposcopie). Endoscoapele actuale (1970), fibroendoscoapele au în construcţia lor patru componente principale: sistemul optic de vizualizare a cavităţii, sistemul de fotografiere; sistemul de iluminare (lumină rece); sistemul de manevrare instrumentală (biopsie dirijată). Cavităţile ce nu comunică cu exteriorul (seroase) pot fi de asemenea explorate endoscopic(pleuroscopie, laparascopie). În acest fel, endoscopia, fără a substitui celelalte examinări para-clinice, lărgeşte considerabil accesul asupra cavităţilor organismului.

21 Testele nespecifice ce permit suspicionarea unui proces neoplazic:
TUMORILE TESTELE DE LABORATOR. Testele nespecifice ce permit suspicionarea unui proces neoplazic: VSH (în mod obişnuit crescută), Ht (de obicei cu valori scăzute). Testele specifice sînt imuno-serologice, imunocitologice, alte metode biochimice (determinare în cancerul tubului digestiv de proteine fetale serice α fetoproteina). Testele specifice, de mare perspectivă, au inconvenientul că sînt încă la început, sînt costisitoare, încă nu constituie metode de examinare în masă. Explorarea chirurgicală. Există situaţii în care diagnosticul nu poa-te fi precizat decît prin intermediul actului operator. Cu acest pri-lej, se pot aprecia: localizarea formaţiunii tumorale, extinderea, as-pectul macroscopic, prezenţa metastazelor, gradul de operabilitate. Se pot întâlni situaţii limită, ce necesită un diagnostic histopatologic (biopsie extemporanee) înaintea sancţiunii chirurgicale.

22 TUMORILE Examenul histopatologic oferă diagnosticul de certitudine al tipului de tumoră, permite completarea metodelor terapeutice, oferă indicaţii prognostice. Citodiagnosticul constă în evidenţierea alterărilor celulare patognomonice pentru malignitate. Examenul citologic are un dublu certificat de naştere. Preconizat pentru prima dată de prof. Daniel şi patologul Aurel Babeş (1927), şi perfecţionat de Papanicolaou şi Traut (1943) este cunoscut astăzi sub denumirea de citodiagnostic prin metoda frotiurilor Babeş-Papanicolaou, subliniindu-se meritul egal al autorilor în elaborarea şi perfecţionarea metodei Tehnica de recoltare a produselor pentru diagnosticul citologic este diferită în funcţie de localizarea tumorală : Frotiuri directe din organe uşor accesibile (secreţie vaginală, mamelonară, bronşică, prostatică, anorectală, amigdaliană, piele) ; Frotiuri indirecte din organe mai puţin accesibile (produse despălătură esofagiană, gastrică, sediment urinar); Frotiu din material obţinut prin biopunctură (puncţie ganglionară, splenică, hepatică, osoasă, tumori ale părţilor moi etc). Examenul citologic constituie, pentru unele localizări tumorale (exemplu cancerul colului uterin), o metodă aplicabilă la explorarea în masă. Neajunsul îl constituie aprecierea modificărilor unui număr redus de celule fără încadrarea lor în contextura tisulară.

23 Prelevarea ţesutului se poate realiza prin :
TUMORILE Biopsia din ţesut tumoral constă în prelevarea chirurgicală a unui fragment de ţesut patologic în scopul unui examen histopatologic. La nivelul joncţiunii ţesutului normal cu cel patologic se află aspectele cele mai utile pentru diagnostic. Prelevarea ţesutului se poate realiza prin : Tumorectomie extirparea tumorii în totalitate prin secţiune în plin ţesut sănătos (chirurgia tumorii benigne) ; Sectorectomie excizia unui sector dintr-un organ parenchimatos cuprinzînd tumorăa în totalitate ; Excizia parţială dintr-o regiune cît mai tipică, împreună cu o porţiune de ţesut sănătos adiacent (pentru tumorile extinse, infiltrative) ; Biopsia ganglionară (metoda indirectă), constă în extirparea unui ganglion „satelit" tumorii primare. După calea de acces, biopsia poate fi: externă (transcutană), endoscopică, intraoperatorie (biopsie extemporanee) puncţia biopsică (biopunctura), raclajul, periajul. Biopsia poate fi neconcludentă datorită proceselor patologice supraadău-gate, prelevărilor din regiuni atipice, defectelor de tehnică biopsică.

24 Extirparea se face în plin ţesut sănătos.
TUMORILE TRATAMENTUL TUMORILOR Tratamentul tumorilor trebuie individualizat indiferent de natura tumorii. TUMORILE BENIGNE (TB). Tratamentul TB este chirurgical, de principiu (extirpare), şi se impune când: Tumora determină tulburări funcţionale ale organelor învecinate, Cînd tumora constituie forme cu potenţial evolutiv clinic malign, sau Cînd tumora constituie forme potenţial de degenerare malignă cunoscut. Nu se operează cînd bolnavul este de vîrstă înaintată, în condiţii biologice şi patologice precare. Extirparea se face în plin ţesut sănătos. Examenuî histopatologic este obligatoriu. În caz de incertitudine a benignităţii, se impune o intervenţie radicală. Recidiva este dată fie de extirparea incompletă; fie de malignitate. TUMORILE MALIGNE. Tratamentul este stadial, complex, individualizat, În legătură cu tratamentul tumorilor maligne, s-au impus termenii de ablastie şi antiblastie. ABLASTIA CHIRURGICALĂ constă în evitarea diseminărilor neoplazice cu ocazia actului chirurgical, prin extirparea ,,în bloc", dinspre ţesut sănătos spre cel patologic, cu o largă zonă de securitate. ANTIBLASTIA urmăreşte devitalizarea diseminărilor peritumorale prin radiotera-pie, chimioterapie, izolat sau asociat.

25 MIJLOACE TERAPEUTICE: Tratamentul chirurgical
TUMORILE MIJLOACE TERAPEUTICE: Tratamentul chirurgical Tratamentul chirurgical - trebuie să respecte principiile: precocitate, radicalitate, ablastie. Tratamentul chirurgical constă în: extirparea tumorii primitive extirparea diseminărilor secundare loco-regionale, extirparea adenopatiei neoplazice, extirparea metastazelor, extirparea recidivelor, după aceleaşi principii. Tratamentul chirurgical poate fi: preventiv (mai ales în stările precanceroase), cu scop diagnostic (cazuri neelucidate clinic şi paraclinic), cu intenţie paleativă, cu intenţie de radicalitate.

26 Urmăreşte devitalizarea radicală sau parţială: A tumorii primitive,
TUMORILE RADIOTERAPIA (Rt) Urmăreşte devitalizarea radicală sau parţială: A tumorii primitive, A diseminărilor peritumorale A metastazelor, În funcţie de tipul histologic, tumorile maligne sunt: radiosensibile (exemplu, cancerul mamar) sau radiorezistente (exemplu, cancerul tubului digestiv). Metodele de aplicare a Rt sînt diverse în funcţie de localizarea procesului patologic (transcutan, endocavitar, metabolic, limfatic). Tratamentul iradiant poate determina complicaţii: locale(radionecroze), generale(boala de iradiere).

27 Unei boli cu substrat molecular i se opune o terapeutică moleculară.
TUMORILE CHIMIOTERAPIA. (CHt) 60% dintre bolnavii canceroşi prezintă tumori diseminate sub formă de metastaze sau sunt cancere iniţial multiplu diseminate (boli maligne de sistem), Chimioterapia vizează rezolvarea acelor aspecte ale terapiei cancerului pe care radio-chirurgia nu le poate rezolva. Substanţele citostatice distrug celula malignă, prin dereglarea biologiei moleculare celulare, acţionînd la nivel de proteine, enzime, ADN, ARN, etc. Unei boli cu substrat molecular i se opune o terapeutică moleculară. Una din problemele chimioterapiei este efectul toxic al citostaticelor, doza tumoricidă fiind apropiată de doza toxică pentru ţesuturile normale cu ritm accelerat de creştere (hematopoetic, germinativ al glandelor sexuale etc), ceea ce poate genera complicaţii grave ca : anemie severă, leucopenie cu infecţii redutabile, trombocitopenie cu hemoragii masive etc, depresia sistemului imunoformator sistem frenator al diseminării maligne), cunoscute sub denumirea de boală citostatică. Odată, indicaţia stabilită, planul terapeutic precizează medicamentul citostatic, doza, ritmul şi calea de administrare.

28 Hormonoterapia se asociază celorlalte măsuri terapeutice.
TUMORILE HORMONOTERAPIA (HT) s-a impus în cancerele organelor hormono-dependente astfel: hormonii androgeni sînt utilizaţi în tratamentul cancerului de sîn; hormonii estrogeni în tratamentul cancerului de prostată, în scopul refacerii echilibrului hormonal androgeni-estrogeni. Hormonoterapia se asociază celorlalte măsuri terapeutice. IMUNOTERAPIA se bazează pe diferenţa antigenică dintre celula neoplazică şi cea normală, celula neoplazică posedă antigeni tumorali specifici. Imunoterapia se aplică împotriva focarelor de celule canceroase restante după tratament chirurgical şi radiochimioterapie. Specificitatea celulelor tumorale, chiar în cantitate mică, oferă selectivitate tratamentului imun În funcţie de agenţii imunoterapeutici utilizaţi imunoterapia poatefi: nespecifică, se referă la utilizarea unor agenţi activatori ai mecanismului de apărare (BCG, Corynebacterium parvum etc) ; specifică, urmăreşte provocarea unui răspuns specific imun antitumoral prin vaccinare cu celule sau cu antigeni tumorali; pasivă, s-au făcut tentative de transfer de celule imuno-competente sau ser imunocompetent pacientului canceros.

29 TRATAMENTUL STADIAL COMPLEX AL CANCERULUI
TUMORILE TERAPIA METABOLICĂ s-a impus şi are ca punct de pornire cerce-tările lui Otto Warburg (1926). Se bazează pe considerarea cance-rului ca rezultatul tulburării cantitative şi calitative a metabolis-mului general. Terapia cu metaboliţi acţionează cu produse naturale existente în corpul omenesc şi în natura (minerale, vitamine, enzime, hormoni etc), urmărind creşterea rezistenţei fizice şi imunologice a organis-mului tratat, pentru o mai bună rezistenţă la tratamentul ,,clasic". TRATAMENTUL STADIAL COMPLEX AL CANCERULUI Tratamentul cancerului este diferit în funcţie de stadiul evolutiv. Se poate schematiza astfel: Stadiul 0-extirparea formaţiuni tumorale cu respectarea unei zone de siguranţă; Stadiul I - exereză largă; Stadiul II - radio-chirurgical (radioterapie pre şi postoperator). Chimioterapie, imunoterapie; Stadiul III - radio-chimioterapie pentru reconvertire în stadiul II ce permite exereza. Radio-chimioterapie, imunoterapie postoperator ;

30 Stadiul IV — chirurgie paleativă + radio-chimio-hormonoterapie.
TUMORILE Stadiul IV — chirurgie paleativă + radio-chimio-hormonoterapie. Recidivele sînt definite prin apariţia precoce sau tardivă, după distrugere sau extirpare terapeutică completă, a unor noi focare neoplazice de acelaşi tip cu tumorăa iniţială. Vindecarea. O tumoră malignă poate fi considerată vindecată dacă, în decurs de 5 — 10 ani, nu apar semnele unei recidive locale, ganglionare sau metastatice. Reâncadrarea socială a bolnavului canceros se realizează recurgînd la tratament biologic (compensarea funcţiei organului extirpat), psihologic, social (loc de muncă, preocupări potrivite cu posibilităţile bolnavului).

31 TUMORILE

32 TUMORILE