Aparate Electrice Speciale Aparate Pentru Stingerea Câmpului Magnetic și cu Comutație Fără Arc Electric

Fig.5.1 Schema descărcării energiei de excitaţiei Aparate electrice pentru stingerea câmpului magnetic Procesul de micşorare a câmpului magnetic al bobinelor de excitaţie la maşini electrice se numeşte stingerea câmpului magnetic. Stingerea câmpului prin simpla întrerupere a circuitului de excitaţie obişnuit nu este posibilă datorită supratensiunilor proporţionale cu produsul dintre inducţia înfăşurărilor şi viteza de variaţie în timp a curentului. Pentru a evita aceasta se fololesc aparate automate de stingere a câmpului care principial disipa energia într-un circiut RC, având rezistenţă liniară sau neliniară. În Fig.5.1 este reprezentată schema descărcării energiei de excitaţiei pe o rezistenţă. Fig.5.1 Schema descărcării energiei de excitaţiei

În cazul schemei din Fig. 5 În cazul schemei din Fig.5.1, pentru procesul stingerii câmpului magnetic este valabilă ecuaţia: din care se obţine: În condiţiile optimale produsul, trebuie să fie egal cu nivelul tensiunii de izolaţie, Umax: de unde rezultă: si pentru Re « Rd

Fig.5.2 Utilizarea camerelor de stingere cu grile Prin urmare în condiţii optimale, rezistenţa de descărcare funcţie de curent trebuie să fie o hiperbolă echilaterală, iar caracteristica volt-amper de forma: O asemena caracteristică o au camerele de stingere cu grile folosite în costructia automatelor pentru stingerea câmpului, Fig.5.2. Fig.5.2 Utilizarea camerelor de stingere cu grile

Fig.5.3 Automat destinat stingerii câmpului magnetic În Fig.5.3 este prezentată schema constructivă a unui automat destinat stingerii câmpului magnetic. Fig.5.3 Automat destinat stingerii câmpului magnetic

Fig.5.4 Explicativă la reducerea arcului electric Aparate electrice cu contacte şi deconectare fără arc electrice Prin utilizarea semiconconductoarelor asociate cu aparate electrice de deconectare se pot obţine dispozitive care pot realiza întreruperea circuitelor de curent alternativ cu arc electric redus sau fără arc. Un exemplu de reducere a duratei arcului electric este prezentat în Fig.5.4a: la un contactor cu două puncte de rupere se montează o diodă în paralel cu unul dintre acestea. Fig.5.4 Explicativă la reducerea arcului electric

Cu ajutorul diodelor semiconductoare se poate obţine deconectarea fără arc electric a curentului alternativ, dacă se folosesc dispozitive speciale de sincronizare pentru stabilirea separării contactelor funcţie de sinusoida curentului. În Fig.5.4c este prezentată o astfel de schemă. În Fig.5.4d este prezentată o schemă cu contact principal Cp care nu necesită dispozitive de sincronizare. La întreruperea alimentării electromagnetului Em, sub acţiunea resortului R se deschid întâi contactele principale Cp şi apoi se deschid pe rând contactele auxiliare Ca1 şi Ca2 pe semiperioadele în care diodele respective nu conduc. În Fig.5.5a este prezentată o semiperioadă (pozitivă) a curentului alternativ. Dacă punctul A corespunde momentului separării contactelor şi formării arcului, atunci în această semiperioadă arcul va arde o durată t1, cantitatea de electricitate va fi proporţională cu aria S1 si energia degajată va fi mare.

Fig.5.5 Întrerupător automat sincronizat Când contactele se vor deschide în vecinătatea trecerii curentului prin zero, punctul B, în arc se va degaja considerabil mai puţină energie decât în cazul anterior deoarece arcul durează mai puţin (timpul t2) şi curentul are valori mici. La trecerea prin zero a curentului arcul se va stinge mai repede, deoarece energia degajată fiind mică se disipă uşor, rigiditatea dielectrica se reface repede şi arcul nu se mai poate reaprinde.

Fig.5.6 Utilizarea tiristoarelor pentru comutația sincronizată În unele cazuri se folosesc scheme cu tiristoare cu aprindere prin transformatoare de impuls, Fig.5.6a. În condiţii normale, transformatorul TI este scurtcircuitat de contactul kc, curentul secundar generează un flux demagnetizant în această, care funcţionează nesaturat. Dacă contactul kc se deschide, circuitul magnetic se saturează pentru valori instantanee mici ale curentului şi curba fluxului magnetic ϕ apare ca în Fig.5.6b. La trecerile prin zero ale curentului se produc variaţii rapide ale fluxului, astfel încât în transformatorul de impuls TI apar vârfurile de tensiune Umax, care se folosesc la comanda întrerupătoarelor sincronizate. Fig.5.6 Utilizarea tiristoarelor pentru comutația sincronizată

Fig.5.7 Schemă dispozitiv de sincronizare cu drosel În Fig.5.7 este reprezentată schema unui dispozitiv de sincronizare cu drosel auxiliar D. Parametrii acestuia se aleg astfel încât în apropierea trecerii curentului prin zero circuitul magnetic să nu fie saturat. Rolul droselului D este de a provoca la trecerile prin zero ale curentului i0 o mişcare bruscă a fluxului rezultant al electromagnetului Em. Aceasta conduce la micşorarea forţei de reţinere, deci la deschiderea contactelor k0 ale circuitului principal înaintea trecerii curentului prin zero. Fig.5.7 Schemă dispozitiv de sincronizare cu drosel

Fig.5.8 Variația curentului și a fluxului magnetic În Fig.5.8a sunt trasate curbele i0(t) şi ϕA(t) pentru contactul kc deschis. În înfăşurarea N1 se induce tensiunea u1(t). Pentru a asigura comanda deschiderii contactelor k0 în avans faţă de trecerea prin zero a curentului i0 se foloseşte înfăşurarea N2 parcursă de un curent i2 . În Fig.5.8b este reprezentată curba ϕA(t) în prezenţa curentului i2. Fig.5.8 Variația curentului și a fluxului magnetic