Η παρουσίαση φορτώνεται. Παρακαλείστε να περιμένετε

Η παρουσίαση φορτώνεται. Παρακαλείστε να περιμένετε

MODELE ESENTIALE ALE EXPLOATARII UNIVERSULUI Participanti: Popa Cristina Dumitru Marius Neacsu Nicoleta Danciulescu Emanuel Danciulescu Eduard Carnaru.

Παρόμοιες παρουσιάσεις


Παρουσίαση με θέμα: "MODELE ESENTIALE ALE EXPLOATARII UNIVERSULUI Participanti: Popa Cristina Dumitru Marius Neacsu Nicoleta Danciulescu Emanuel Danciulescu Eduard Carnaru."— Μεταγράφημα παρουσίασης:

1 MODELE ESENTIALE ALE EXPLOATARII UNIVERSULUI Participanti: Popa Cristina Dumitru Marius Neacsu Nicoleta Danciulescu Emanuel Danciulescu Eduard Carnaru Stefan

2

3 Universul este constituit din toate materiile, lumina si alte forme de radiatii si energie. El este constituit din tot ceea ce exista oriunde in spatiu si timp. Universul include Pamantul si tot ceea ce este pe el. De asemenea, include tot ceea ce este in Sistemul Solar. Toate stelele, dintre care Soarele sunt parti din Univers. Soarele este una dintre mai mult decat 100 bilioane de stele grupate intr-o galaxie gigantica spirala, numita Caleea Lactee.

4 GENEZA UNIVERSULUI  Problema originii Universului si a Sistemului Solar a preocupat pe oameni de multa vreme. S-au emis diverse ipoteze care au incercat sa raspunda la aceastapreocupare.  In ultima vreme se raspandeste tot mai mult asa-numita ipoteza a marii explozii (big-bang, in limba engleza) udf27spr5z  Aceasta ipoteza se bazeaza pe unele date obtinute prin observatii astrofizice si pe cunostintele de fizica atomica si nucleara.  O constatare imprtanta este acea a expansiunii Universului in urma acestei explozii. Observatiile astrofizice au dus la concluzia ca galaxiile se  deplaseaza in spatiu, indepartandu-se intre ele. Totodata, s-a constatat existenta, in Univers, a unor radiatii care ar data din timpul marii explozii.

5  Conform cu aceasta teorie, initial toata materia existenta astazi in Univers era concentrata intr-un corp mic, extrem de fierbinte, o “minge de foc”. Materia era reprezentata prin particule elementare si antiparticule.  S-a produs o expansiune foarte rapida a acestei materii fierbinti, ca o imensa explozie. Ca urmare a expansiunii, materia se racea incat la dublarea volumului se injumatatea valoarea temperaturii. dp698u3127sppr  S-a calculat ca la o secunda dupa marea explozie temperatura materiei scazuse la cca 10 miliarde de grade, adica de aproape o mie de ori mai mare decat este tempertura in interiorul Soarelui.Materia era alcatuita atunci din electroni si protoni, cu antiparticulele lor, dar si din neutroni.  Expansiunea si racirea au continuat si electronii s-au unit cu antielectronii, formand fotoni. In felul acesta, Universul a devenit o sfera de lumina.

6 Calea Lactee se intinde pe o distanta de ani-lumina. Studiile spatiului distant cu ajutorul telescoapelor optice si radio indica existenta a peste 100 bilioane de galaxii. Galaxiile se grupeaza in clustere, iar unele clustere par sa se grupeze in superclustere

7 Universul este compus din materie. Materia, ca realitate obiectiv ă, ni se dezv ă luie prin simţuri. Ea se g ă seşte sub trei forme:materie substanţ ă substanţ ă - caracterizat ă prin mas ă ;mas ă câmp - caracterizat prin energie; timptimp - caracterizat prin direcţia bine definit ă de scurgere (deşi la nivelul microuniversului s-ar putea ca timpul s ă curg ă în ambele direcţii). microuniversului

8 În urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani, un nor de gaz ąi praf interstelar condensa. Principalele momente din formarea Terrei au fost: concentrarea materiei gazoase, aranjarea gravitaţională, dezintegrarea elementelor grele, încălzirea din interior spre exterior, formarea ąi evoluţia geosferelor. Ca urmare a condensării norului, cu predilecţie în zona lui centrală, a apărut o sferă care se rotea cu viteza mai mare decât azi. Datorită încălzirii progresive s-a produs dezintegrarea elementelor grele din interiorul planetei. Scoarţa planetei a fost fragmentată de magma care a adus la suprafaţă substanţe, gaze ąi apă. Aąa s-au născut atmosfera ąi hidrosfera terestră. Creąterea masei atmosferice a dus la încetinirea miącării de rotaţie. Raza Pământului a crescut cu circa o treime. Compoziţia atmosferei s-a modificat de-a lungul timpului. Iniţial era foarte densă ąi conţinea mult dioxid de carbon ąi amoniac. Apariţia biosferei, înveliąul viu al Terrei, a dus la creąterea concentraţiei de oxigen atmosferic. De-a lungul celor aproximativ 4,5 miliarde de ani Terra a trecut printr-o perioadă de încălzire puternică urmată de o glaciaţiune. Se crede că dacă răcirea ar fi fost mai puternică cu 3- 4°C, Pământul ar fi fost acoperit cu o crustă de gheaţă ireversibilă. Evoluţia însă a fost de aąa factură încât a favorizat apariţia ąi dezvoltarea În urm ă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani, un nor de gaz ąi praf interstelar condensa. Principalele momente din formarea Terrei au fost: concentrarea materiei gazoase, aranjarea gravitaţional ă, dezintegrarea elementelor grele, înc ă lzirea din interior spre exterior, formarea ąi evoluţia geosferelor. Ca urmare a condens ă rii norului, cu predilecţie în zona lui central ă, a ap ă rut o sfer ă care se rotea cu viteza mai mare decât azi. Datorit ă înc ă lzirii progresive s-a produs dezintegrarea elementelor grele din interiorul planetei. Scoarţa planetei a fost fragmentat ă de magma care a adus la suprafaţ ă substanţe, gaze ąi ap ă. Aąa s-au n ă scut atmosfera ąi hidrosfera terestr ă. Creąterea masei atmosferice a dus la încetinirea miąc ă rii de rotaţie. Raza P ă mântului a crescut cu circa o treime. Compoziţia atmosferei s-a modificat de-a lungul timpului. Iniţial era foarte dens ă ąi conţinea mult dioxid de carbon ąi amoniac. Apariţia biosferei, înveliąul viu al Terrei, a dus la creąterea concentraţiei de oxigen atmosferic. De-a lungul celor aproximativ 4,5 miliarde de ani Terra a trecut printr-o perioad ă de înc ă lzire puternic ă urmat ă de o glaciaţiune. Se crede c ă dac ă r ă cirea ar fi fost mai puternic ă cu 3-4°C, P ă mântul ar fi fost acoperit cu o crust ă de gheaţ ă ireversibil ă. Evoluţia îns ă a fost de aąa factur ă încât a favorizat apariţia si dezvoltarea. formelor inteligente de viaţ ă.

9 PAMANTUL

10 Ce sunt stelele?  Stelele sunt uriase acumulari de gaze (de obicei hidrogen si heliu) fierbinti si luminoase, de forma sferica. Stabilitatea lor din punct de vedere al formei se datoreaza, in mare parte echilibrului format intre uriasele forte de gravitatie (care isi exercita forta spre interior) si reactiilor termonucleare din interiorul stelei (care isi exercita forta spre exterior). Vazute de pe Pamant toate stelele, cu exceptia Soarelui, par a avea acelasi loc pe bolta cereasca pentru un timp foarte indelungat. Ele sunt intr-o miscare permanenta, iluzia starii fiind cauzata de distantele foarte mari dintre ele si Pamant.

11 C E SUNT GALAXIILE ? O galaxie (de la r ă d ă cina greceasc ă galaxias [γαλαξίας], însemnând "l ă ptos", o referire la Calea Lactee) este un sistem cu mas ă, unit de forţe gravitaţionale, alc ă tuit dintr-o aglomeraţie de stele, praf şi gaz interstelar precum şi, dar înc ă nedovedit, materie întunecat ă invizibil ă şi energie întunecat ă. Galaxiile tipice conţin între 10 milioane (107 - galaxiile pitice ) şi un bilion ( galaxiile gigante ), sau chiar mai multe stele, toate orbitând în jurul unui centru de gravitaţie comun. În plus faţ ă de stele singuratice şi de un mediu interstelar subtil, majoritatea galaxiilor conţin un num ă r mare de sisteme stelare, de clustere stelare şi de tipuri variate de nebuloase. Ea conţine în jur de 200 de miliarde de stele ąi materie interstelar ă, ąi are diametrul de aproximativ o sut ă de mii de ani-lumin ă.Calea Lactee mas ăforţe gravitaţionale stele praf şi gaz interstelar materie întunecat ăenergie întunecat ă galaxiile pitice galaxiile gigante centru de gravitaţiesisteme stelare clustere stelarenebuloase

12 Există două tipuri de galaxii: spirale ąi eliptice. Toate galaxiile spirale se rotesc. La fel o parte dintre galaxiile eliptice. Galaxiile călătoresc foarte încet în spaţiu, trecând uneori unele pe lângă altele. Atunci pot apărea deformări. Este posibil chiar ca o galaxie mare să înghită una mai mică din cauza gravitaţiei.

13 Planetele sunt cele mai mari obiecte exceptand Soarele. Spre deosebire de Soare, planetele nu produc energia lor proprie, in schimb planetele reflecta caldura si lumina vizibila produsa de Soare. Planetele Jupiter si Saturn emit radiatii radio, undele radio, emise de Jupiter sunt asa puternice incat pot fi receptionate pe pamant cu radiotelescoape. Cele patru planete de langa Soare: Mercur, Venus, Pamant si Marte se numesc planete terestriale, ele par sa contina fier si roci. Planetele terestriale si Pluto sunt cele mai mici planete. Pamantul are un satelit, Marte are doi si Pluto are unul. Mercur si Venus nu au sateliti. PLANETELE

14 MERCUR Mercur este planeta cea mai apropiat ă de Soare, orbitându-l o dat ă la fiecare 88 zile. Luminozitatea sa variaz ă între -2,0 şi 5,5 în magnitudine aparent ă, dar nu este uşor de v ă zut fiindc ă cea mai mare separare angular ă (cea mai mare elongaţie) faţ ă de Soare este de doar 28,3°, însemnând c ă se poate vedea doar imediat dup ă apusul Soarelui. Planeta r ă mâne înc ă într-o relativ ă obscuritate fiindc ă, în comparaţie cu celelalte planete, puţine lucruri se ştiu despre ea: singura nav ă spaţial ă care s-a apropiat de Mercur a fost Mariner 10 ( ), care a cartografiat doar 40%-45% din suprafaţa planeteiSoaremagnitudine aparent ăMariner 10

15 VENUS VENUS Situat ă la 108 milioane km de Soare, Venus îşi parcurge orbita în 225 de zile. Rotaţia în jurul propriei sale axe este foarte lent ă, dureaz ă 243 de zile şi are loc de la vest la est, în sens invers faţ ă de rotaţia celorlalte planete. Cu un diametru de km, Venus este a doua planet ă (pornind de la Soare) din sistemul solar, orbita sa fiind cuprins ă între cea a planetelor Mercur şi P ă mânt. Venus este cu foarte puţin mai mic ă decât P ă mântul, dar atmosfera sa este foarte diferit ă : în principal, aceasta este compus ă din 96% gaz carbonic şi 3,5% azot. Ea este înconjurat ă de un v ă l gros de nori repartizaţi în trei straturi situate la o altitudine între 50 şi 70 km. Unii dintre aceştia provoac ă ploi de acid sulfuric, o substanţ ă chimic ă foarte periculoas ă. Pe Venus temperatura este foarte ridicat ă. De fapt, gazul carbonic acumulat în atmosfer ă acţioneaz ă sub efectul razelor Soarelui ca geamurile unei sere: temperatura la sol ajunge pân ă 4600C. Suprafaţa planetei Venus este plin ă de platouri vulcanice, circa 80% având o variaţie a în ă lţimii nu mai mare de 1 km. Se pare c ă mulţi vulcani sunt înc ă activi. La fel ca şi Mercur, Venus nu are sateliţi.Soareplanet ăSoaresistemul solarMercurP ă mântacid sulfuric

16 PAMANAT P ă mântul (numit şi Terra sau „Planeta albastr ă ”) este în sistemul solar a treia planet ă ca distanţ ă faţ ă de Soare şi a cincea ca m ă rime. Când desemneaz ă planeta (şi nu solul), cuvântul se scrie cu majuscul ă. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate în interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planet ă teluric ă din sistemul solar, şi singura din Univers cunoscut ă ca ad ă postind viaţ ă (controverse legate de existenţa vieţii extraterestre continu ă s ă existe).sistemul solarplanet ăSoaresolulcenturii de asteroiziteluric ăUniversviaţ ă vieţii extraterestre

17 MARTE Marte este, pornind dinspre Soare, a patra planet ă a sistemului solar, a c ă rei denumirea provine de la Marte, zeul roman al r ă zboiului. Uneori mai este numit ă şi „planeta roşie” datorit ă înf ă ţiş ă rii sale v ă zut ă de pe P ă mânt. Culoarea roşiatic ă se explic ă prin prezenţa pe suprafaţa sa a oxidului de fier.Soareplanet ăsistemului solarMarteroman r ă zboiuluiP ă mântoxidului de fier

18 JUPITER Jupiter este a cincea planet ă de la Soare şi este cea mai mare dintre toate planetele sistemului nostru solar. Are diametrul de 11 ori mai mare decât cel al P ă mântului, o mas ă de 318 ori mai mare şi un volum de 1300 ori mai mare. Jupiter este al patrulea obiect de pe cer ca str ă lucire (dup ă Soare, Lun ă şi Venus; şi câteodat ă Marte). A fost cunoscut din timpuri preistorice. Descoperirea de c ă tre Galileo Galilei şi Simon Marius, în 1610, ai celor patru mari sateliţi ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede şi Callisto (cunoscute ca sateliţii Galileeni) a fost prima descoperire a unui centru de mişcare aparent necentrat pe P ă mânt.Soaresistemului nostru solarP ă mântuluiSoare Lun ăVenusMarteGalileo GalileiSimon Marius1610IoEuropaGanymedeCallisto

19 SATURN Saturn este a şasea planet ă de la Soare şi a doua ca m ă rime din Sistemul Solar, dup ă Jupiter. Împreun ă cu Jupiter, Uranus şi Neptun, Saturn este clasificat ca un gigant gazos. Aceste planete sunt numite corpuri joviane, însemnând planete asem ă n ă toare cu Jupiter.şaseaplanet ăSoareSistemul SolarJupiter UranusNeptungazos Saturn este numit dup ă zeul roman Saturnus (care va denumi ziua de sâmb ă t ă ), echivalentul zeului grec Kronos (Titan şi tat ă l lui Zeus), babilonianul Ninurta şi divinit ă ţii Hindu Shani. Simbolul lui Saturn este coasa zeului Kronos.ziuaKronosTitanZeusKronos

20 URANUS Uranus este a şaptea planet ă de la Soare şi a treia c ă m ă rime (dup ă diametru). Uranus este mai mare ca diametru îns ă mai mic ă sub aspectul masei decât Neptun.SoareNeptun Plasat pe o orbit ă de 19 ori mai îndep ă rtat ă de Soare decât cea a P ă mântului, Uranus, ca şi Neptun, primeşte foarte puţin ă c ă ldur ă. Cu un diametru de km, Uranus este de 2 ori mai mic decât Saturn, dar de 5 ori mai mare decât Terra (P ă mântul). Este înconjurat de inele întunecate şi are 15 sateliţi.Saturn

21 NEPTUN Neptun este a opta şi cea mai îndep ă rtat ă planet ă de Soare din sistemul solar. Numit ă dup ă zeul roman al m ă rii, este cea de a patra planet ă dup ă diametru şi a treia dup ă mas ă. Neptun are masa de 17 ori mai mare decât cea a P ă mântului şi puţin mai mare decât a lui Uranus, care este de 15 ori mai mare decât cea a P ă mântului. Neptun orbiteaz ă Soarele la o distanţ ă de 30,1 unit ă ţi astronomice, ceea ce înseamn ă c ă orbita sa este de aproximativ 30 ori mai mare decât orbita P ă mântului. Simbolul astronomic al lui Neptun este o variant ă modificat ă a tridentului zeului Neptun.planet ăSoaresistemul solarP ă mântuluiUranusunit ă ţi astronomiceSimbolul astronomiczeului Neptun

22 PLUTO Pluton (întâlnit ă în român ă şi sub numele eronat[necesit ă citare] de Pluto), pronunţat 'plu-ton, este o planet ă pitic ă din Sistemul Solar (a doua planeta pitic ă, ca m ă rime, dup ă Eris). Pân ă în 2006, a fost considerat ă a noua planet ă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanţei faţ ă de Soare, cât şi a descoperirii. Pluton, împreun ă cu satelitul s ă u, Charon, sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se afl ă în niciunul dintre cele dou ă corpuri.[1]român ănecesit ă citareplanet ă pitic ăSistemul SolarEris2006planet ăSoareCharonsistem binarbaricentrul[1] A fost descoperit ă în 1929 de c ă tre astronomul american Clyde William Tombaugh.1929Clyde William Tombaugh

23 Astronomul american Edwin Hubble a descris Universul ca fiind în continu ă extindere, dând cosmologilor "o tem ă pentru acas ă ". El porneşte de la ideea c ă la începuturi, cu circa 13,7 miliarde de ani în urm ă, universul înc ă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natur ă cu totul special ă, o aşa-numit ă singularitate, ceva f ă r ă dimensiuni dar cu o energie infinit ă. La momentul "zero" acest punct a ieşit din starea lui de singularitate (înc ă nu se ştie din ce cauz ă ) şi şi-a manifestat uriaşa energie printr-o inimaginabil ă explozie, Big Bangul, care mai continu ă şi în ziua de azi. În anul 1940 fizicianul ruso-american George Gamow şi asistenţii s ă i Ralph Alpher şi Robert Herman au lansat ideea de explozie incandescent ă de materie şi energie de la începuturile universului. Numele teoriei "Big Bang" a fost dat dat de astronomul englez Fred Hoyle în Ralph AlpherRobert HermanFred Hoyle1950 Gamow şi studenţii s ă i au ajuns la concluzia c ă unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale form ă rii acestuia. Unele radiaţii se presupun c ă dateaz ă din perioada Big Bangului şi înc ă mai circul ă prin univers. S-a mai descoperit c ă cele mai uşoare elemente, ca hidrogenul, deuteriul şi heliul, au fost primele elemente în univers, iar celelalte elemente mai grele s-au format ulterior. Cercet ă torii susţin c ă elementele mai grele decât heliul şi mai uşoare decât fierul s-au format în procesul nuclear în stele, iar elementele mai grele decât fierul s-au format în urma exploziilor supernovelor.supernovelor

24


Κατέβασμα ppt "MODELE ESENTIALE ALE EXPLOATARII UNIVERSULUI Participanti: Popa Cristina Dumitru Marius Neacsu Nicoleta Danciulescu Emanuel Danciulescu Eduard Carnaru."

Παρόμοιες παρουσιάσεις


Διαφημίσεις Google